POLITICIENII ROMANI
Constitutia garanteaza libertatea exprimarii

Conflictul Rusia – NATO, siguranta nationala si “Laserul lui Coanda”

Rusia are oameni platiti sa destabilizeze siguranta nationala a Romaniei iar razboiul mediatic cu NATO se duce intr-un mod foarte agresiv de vreo trei sau patru ani, riscand o grava destabilizare pentru noi atata timp cat se permite desfasurarea unei atitudini ostile chiar pe propriul teritoriu.

Siguranta nationala are cateva componente principale intr-un sistem social democratic ce este complectat de cateva elemente subsecvente. Daca lasam la o parte sistemul politic, constatam ca siguranta Romaniei se bazeaza in primul rand pe Justitie, sistemul educational, pe cel medical si o economie putin performanta ce produce in regim de lohn. Cam acesta este sistemul pe care il putem numi “de securitate nationala” al Romaniei. Mai exista, bineinteles, MApN-ul (Ministerul Apararii Nationale), o groaza de servicii secrete ce sunt conduse la modul teoretic de CSAT (Consiliul Suprem de Aparare al Tarii) dar cum nu ne aflam prea des intr-un razboi acestea au un rol secundar in societate.

Dupa cum se vede, nu consider ca important conglomeratul de societati comerciale cu activitate in productia militara, ceea ce unii numesc “industria de aparare” si il pomenesc ca pe un element indispensabil al sigurantei nationale. Dupa parerea mea pe care v-o repet si nu este obligatoriu sa-mi dati dreptate, Romania nu a avut niciodata o industrie militara! Daca trebuie sa fim generosi, putem spune ca a existat o industrie de aparare in perioada interbelica iar anii ce au urmat loviturii de palat din 23 august 1944 au aruncat la gunoi orice dezvoltare specifica, transformand “semintele” unei astfel de industrii intr-o gloata de tinichigii si sudori.

In primavara anului 2010, CSAT-ul a decis dotarea aviatiei militare autohtone cu avioane multirol F-16 Fighting Falcon, un aparat de lupta considerat ca unul foarte vechi. Intr-o mare masura, de aici incolo a inceput distractia si prezenta agresiva a unor “chibiti” cu aere de mari specialisti in industrie, tehnologie si strategie pe care ii numeam intr-un mod justificat doar “sfertodocti”. Din pacate, in afara analfabetismului functional de care dau dovada, respectivele persoane se dovedesc in multe cazuri a fi reprezentantii unor interse straine.

Imediat dupa decizia de cumparare a avioanelor F-16 s-a deschis inca un scandal pe care il putem numii al coruptiei, de interese si tot felul de elte matrapazlacuri. Primii care s-au simtit indignati au fost suedezii de la Saab, cei ce pierdeau contractul dupa ce oferisera 24 de avioane multirol Gripen C/D la un pret de circa 1 miliard euro si offset total, practic suedezii se angajau sa investeasca intreaga suma in Romania si ofereau perspectiva implicarii industriei noastre in viitoarele proiecte aeronautice.

Ideal, se poate spune, practic nu-ti poti dori altceva de la un contract comercial pentru ca si apararea este tot o afacere daca o privim in ansamblul sau. “Gurile rele”, in schimb, spun ca am platit 628 milioane dolari pentru 12 avioane F-16 Bk.15 MLU second hand, vechi de peste 20 de ani pe care le-a folosit sau le-a detinut Portugalia si care ne raduc la nivelul pe care l-am avut inainte ca Ceausescu sa fie impuscat.

In acest moment 6 din cele 12 avioane F-16 au ajuns in Romania si se afla in baza aeriana 86 de la Borcea – Calarasi, urmatoarele 3 vor ajunge tot acolo pana la sfarsitul anului si ultimele 3 vor intra in dotare spre finele anului viitor.

Este aceasta afacere un exemplu de tradare al interesului national? Publicistii paranoici ce-i putem banui ca reprezinta interse straine spun ca da, considera achizitia ca pe o teapa luata de Romania de la “Marele licurici”. Bineinteles, achizitiile de sisteme militare sunt tot timpul expuse controverselor si mai mereu exista produse “superioare” fata de ceea ce se cumpara sau se poate produce local.

Suedezii lucreaza bine, nu cred ca cineva are mari motive de nemultumire atunci cand utilizeaza ceva produs acolo. Putem accepta ca avionul F-16 este inferior suedezului Saab Gripen C/D si ca ne-am luat teapa la pret, am platit cat nu face, dar trebuie sa tinem cont ca decizia de achizitie a unor sisteme militare este in primul rand o decizie politica.

Problema este una politica si chiar daca neutra Suedie are o capacitate militara net superioara Romaniei este tot in inferioritate fata de Rusia. Din acest motiv, intr-un teoretic conflict militar dintre Romania si Rusia (eventual NATO si Rusia), suedezii pot fi somati de Rusia sa nu mai furnizeze piese de schimb catre aviatia noastra. In respectiva situatie putem spune ca ne aflam la mila adversarului iar la acest lucru s-au gandit si americanii. Statele Unite au achizitionat in acest an un radar terestru numit Giraffe 1X produs tot de suedezii de la Saab. Un singur lucru au facut in plus americanii, le-au solicitat suedezilor ca toata tehnologia si licentele necesare productiei sa se afle pe teritoriul SUA. Nu-si doresc ca atunci cand le este lumea mai draga sa constate ca nu au nu stiu ce piulite care nu mai vin din Suedia…

– Noi, insa, nu avem banii americanilor si nici influenta acestora!

Indiferent daca in trecut sau construit avioane militare in Romania, daca in timpul nostru exista proiecte de acest gen trebuie sa fie clar un lucru. Nu avem capacitatea sa producem asa ceva pentru ca un aparat de zbor modern nu inseamna doar structura metalica peste care se intinde stratul de tabla din aluminiu. Un avion inseamna, in primul rand motorul iar dezvoltarea unuia solicita sume uriase de bani, ani de zile de munca si o experienta de ordinul deceniilor. Ca exemplu va pot spune ca imbunatatirile motorului Saturn-Lyulka AL-41F1 ce va echipa avionul rusesc Suhoi PAK FA T-50 vor fi terminate in 2020, cel mai probabil in 2022, iar munca de modernizare a inceput in 2012. Prin urmare, rusii au nevoie de un deceniu pentru modernizarea unui motor iar in industria mondiala de specialitate sunt printre cei mai performanti.

Dupa motor, bineinteles, un avion are nevoie de o avionica performanta, comunicatii, radar etc. Pentru a nu mai lungi lucrurile, la capitolul electronicii de bord dintr-un avion va spun doar atat: Romania nu a produs, nu produce si cred ca nici nu va produce ceva in viitor!

Asa cum vorbeam intr-un material mai vechi “Prostia romaneasca si protestele de la Moreni” (CLICK AICI…), Romania are in pregatire un program mamut de dotare a unitatilor militare de uscat cu un model modern de transportor blindat. Printre competitori regasim nume mari ale industriei internationale specifice si constatam absenta oricarui producator autohton, fapt ce ii excita pe acei “troli” ce activeaza in mass-media mioritica. Toti acestia manifestandu-si nemultumirea pentru ca MApN-ul nu cumpara de la Moreni TAB-ul bastinas, “Saur II”.

In materialul mai vechi de care vorbeam mai sus, am prezentat motivele concrete pentru care “Saur II” nu va face parte dintr-un viitor plan de dotare al armatei si sincer sa fiu ma bucur ca am distrus un proiect lipsit de orice valoare. Un proiect care se manifesta activ pe motive nationaliste, atunci cand trebuie sa soliciti cresteri de salarii sau sa mentii in viata a un producator perimat tehnic nu prea isi are rostul.

Incapacitatea industriei autohtone este reflectata chiar de produsul “Saur II”, situatie confirmata in timp de Constantin Bucuroiu (liderul sindicatului S.L. “Dreptatea” din U.M. Moreni) ce mentiona cererea facuta producatorului dambovitean de catre MApN inca din 2010. La momentul respectiv, ministerul solicita realizarea unui TAB (APC – Armored Personnel Carrier cum este cunoscut in limbajul international promovat de NATO) care sa fie supus testelor de evaluare si eventual sa fie achizitionat pentru dotarea unitatilor de uscat.

APC-uri estice, BTR, Zimbru si Saur II
APC-uri estice, BTR, Zimbru si Saur II

De aici s-a inceput proiectul “Saur II” iar ceea ce a venit din partea producatorului de la Moreni satisface doar ambitiile nationaliste, cele ce asigura protectia echipajului si integritatea masinii erau cel mult la nivelul TAB-urilor sovietice (BTR 60 si 80) din urma cu 30-40 de ani. Conform cu cele prezentate chiar de producatorul de la Moreni, “Saur II” reflecta design-ul caracteristic masinilor de lupta din anii ’70 si are o certificare a protectiei STANAG de nivel 1, practic rezista doar la gloantele unui pistol mitraliera trase de la o distanta mai mare de 30 de metri.

Toate aceste neajunsuri sunte edificatoare si daca privim evolutia TAB-urilor romanesti, practic intre modelele originale din epoca sovietica si “Saur II” difera doar motorul ce are acum provenienta occidentala, plus unele modificari la carcasa blindata. Istoria firmei din Moreni aratandu-ne ca tot ce s-a produs pentru armata se bazeaza pe licente URSS, practic nu exista nimic original iar o dotare a armatei care sa fi provenit dintr-o tara vestica inainte de anul 2000 nu exista. Nu includ aici elecopterul IAR 330 si avioanele IAR 93 si IAR 99, primul de provenienta franceza si IAR-urile motorizate de englezi, pentru ca inca din primul moment acestea nu au reusit sa raspunda unor norme de performanta internationala.

La fel stau lucrurile si in privinta productiei de tancuri, o lunga perioada de timp am avut cel mai mare numar de blindate intre toate statele Pactului de la Varsovia, bineinteles cu exceptia URSS-ului. Le avem si acum, aliniat in “parcuri reci” unde ruginesc linistite in ploaie fara sa fi vazut vreun kilogram de vopsea de mai multe decenii.

T-72 URSS si P-125 Romania
T-72 URSS si P-125 Romania

Ca am avut aceste tancuri, ca am produs tancuri licentiate tot de sovietici este un lucru real, am avut in dotare si am produs T-55, T-72 si TR-85. Primele doua au fost destul de bune la ora respectiva iar T-55 ne-a permis ca mai tarziu sa producem TR-85. Din T-72 am incercat ulterior sa producem un tanc evoluat, P-125 (Proiect 125) fiind motivul pentru care aceiasi nationalisti sfertodocti au nascocit legenda ca Romania proiectase ceva cu care va rupe gura targului. Un fel de “Laser al lui Coanda”!…

Pentru a evolua corect “Siguranta Nationala” prin prisma “industriei de aparare” va invit sa vizionati fotografia cu cele doua tancuri. In stanga apare modelul sovietic “T-72” iar in dreapta este prototipul romanesc “P-125”. Sperand sa nu numarati piulitele si suruburile va invit sa imi spuneti cate diferente exista intre aceste doua tancuri?

© Matei DONEA – 17 Octombrie 2016

You might also like

Leave A Reply

Your email address will not be published.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

RO: Folosim "cookie" pentru ca Uniunea Europeana isi manifesta prostia prin orice mijloace. Oricum, noi credem in libertatea internetului, utilizarea sa responsabila si din acest motiv nu simtim nevoia sa enervam inutil oamenii. Pentru viitor, la urmatoarele alegeri Euro-Parlamentare, va recomandam sa ganditi mult mai mult cu propriul vostru cap. Utilizam cookie-uri pentru a fi siguri ca va oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă continuați să utilizați acest site vom presupune că sunteți mulțumit de acesta situatie.
Pentru mai multe informatii va invitam in pagina "Privacy Policy"...
EN: We use "cookies" because the European Union expresses stupidity by any of means. However, we believe in the freedom of the Internet, use his with responsibility and don't feel the need to disturb people unnecessarily. For the future, to the next European Parliamentary Elections, we should think much more with our own head. We use cookies to ENSURE That we Provide the best experience on our website. If you continue to use our site you will must to accept this situation.
For more information, please visit the "Privacy Policy" page ...

Close