POLITICIENII ROMANI
Constitutia garanteaza libertatea exprimarii

De ce mor romanii in spitale si care sunt cauzele dezastrului?

Sistemul poarta vina, o jur pe barba mea

De ce mor cu zile in spitale o serie intreaga de romani, care sunt cauzele dezastrului din sistemul medical romanesc si de ce nu pot sa pun tot timpul vina pe seama medicilor, sunt intrebari legitime atata timp cat se pompeaza zeci de miliarde de lei anual intr-un sistem deficitar?

Radacinile starii de fapt actuale se gasesc in schimbarea de sistem produsa dupa 1990, dateaza de aproape 30 de ani. Pana atunci, sistemul centralizat din Romania, asigura un act medical – bun sau rau, dintr-un buzunar comun. De la respectivul moment s-a trecut la sistemul “fiecare cu aia ma-sii”, unitatile spitalicesti descurcandu-se cu banii alocati de guvern prin tot felul de prevederi legislative modificate administrativ de fiecare guvernare in parte si intr-un mod radical in perioada 2010 – 2011, aici ma refer la trecerea spitalelor in administrarea primariilor si inchiderea unora cu rezultate slabe sau cu o acuta criza de personal specializat.

Dupa respectiva modificare si cel putin in teorie, lucrurile trebuiau sa functioneze “ca unse” numai ca in Romania chiar o simpla adunare de unu plus unu da cu virgula, blocandu-se la un moment dat.

In baza contractelor cu casele de asigurari sanatate (CNAS, CAS s.a.m.d.) acestea trebuiau sa asigure decontarea serviciilor medicale pentru asigurati la valoarea efecitva si implicit n-aveau cum sa apara datorii. Partea proasta este ca aceste servicii s-au uniformizat la nivelul tarii si de aici au rezultat efecte despre care voi vorbi mai jos.

In ceea ce priveste intretinerea institutiilor medicale, plata utilitatilor de energie temica, electrica, intretinerea constructiei si altele, acestea cadeau in sarcina administratiilor locale iar cel putin la nivel teoretic primariile se puteau descurca.

Din pacate, romanii s-au apucat mereu sa inoveze si serviciul medical stabilit prin 2010, acesta fiind “imbogatit” cu contractele cadru de prestari servicii, contracte ce asigurau o finantare din partea Casei de Sanatate la un anumit plafon ce se dovedea insuficient in fiecare an. Mai mult de atat, in momentul preluarii spitalelor de catre primarii acestea au fost preluate cu tot cu datoriile acumulate pana atunci si care, functionand in baza noului sistem, nu aveau cum sa mai fie platite daca primaria nu avea excedente bugetare importante.

Cam asa s-a ajuns ca spitalele din Resita, Caransebes si de oriunde altundeva din tara, sa acumuleze datorii din ce in ce mai mari, imposibil de achitat doar de primariile locale ce sufera la randul lor de finantari subunitare, iar pana la urma va conduce la inchiderea a din ce in ce mai multor unitati medicale.

Credeti ca este imposibila inchiderea spitalelor, ca politicienilor le pasa de populatie? Un caz caracteristic este spitalului caransebesan, unitatea medicala a fost preluata de primarie cu datorii iar acestea au crescut in fiecare an datorita finantarii sub minimul necesar chiar daca dispunea de acele contracte cadru cu casele de sanatate.

Pe parcursul anului 2017 au existat initiative legislative venite dinspre opozitie care prevedeau sprijinirea institutiilor medicale din punct de vedere financiar pentru achitarea datoriilor. Din pacate, coalitia politica de guvernare formata de PSD – ALDE – UDMR a considerat ca merge si asa respingand initiativa legislativa.

Un exemplu este cel initiat de senatorul liberal Marcel Vela pentru Spitalul Municipal de Urgenta din Caransebes si care n-a fost sustinut nici macar de parlamentarii PSD caraseni, Ion Mocioalca, Luminita Jivan sau Ionut Chisalita.

Intre timp, este drept, deputatul Ion Mocioalca a schimbat barca si a trecut la partidul Pro Romania dar cei ce au memorie isi vor reaminti, sunt sigur.

Totusi, de ce nu asigura finantarea necesara casele de asigurarari. Ei bine, neajunsul rezulta dintr-un management deficitar, practic din necunoasterea necesitatilor financiare. Trebuie spus ca actul medical platit prin contractele cadru au valori generice si se aplica uniform. Casele de asigurari deconteaza cheltuielile de ingrijire per pacient dar nu tine cont de afectiunile bolnavului, aproape fiecare maladie avand consturi ce nu pot fi uniformizate. In principiu nu poti uniformiza costurile la o singura valoare pentru mai multe afectiuni, un cardiac spitalizat are nevoie de o ingrijire personala minima si aici nu ma refer la interventiile chirurgicale specializate care din fericire reprezinta un procent mai mic din cazuri. Un diabetic, insa, are nevoie de un regim alimentar mai special si de mult mai putine interventii specializate, rezultatele tratamentelor depinzand de costul spitalizarii si alimentatia necesara pentru ca unui diabetic ii faci mai mult rau daca il obligi sa manance “la cazan” alaturi de restul pacientilor.

La toate acestea se adauga costurile cu personalul de specialitate si cel sanitar, diferit de la caz la caz si care tine inclusiv de managementul unitatii medicale. Un bolnav metabolic are nevoie de o ingrijire personala minima iar unul cu afectiuni acute intervenite in urma unor accidente necesita personal inalt calificat si numeros.

Ei bine, de aici a rezultat un act medical deficitar, o insuficienta financiara cronica iar acestea au fost doar exemple, fiecare afectiune are pretul sau pe care nu-l primeste de la casele de asigurari de sanatate ce platesc un cost uniform per pacient, in niciun caz care sa reflecte necesarul medical. Nu poti uniformiza totul, nu poti asigura o alimentatie corespunzatoare cu doar 15 lei pe zi, “la gramada”, fara sa ti cont de faptul ca bolnavii au nevoie de alimentatii specifice cu costuri particulare.

Pana la urma, Spitalului Orasenesc din Otelu Rosu este un caz interesant si plin de succes. Actul medical de aici se subscrie unuia de buna calitate dar perfect cuantificabil. Nasterile, de exemplu, au un cost bine definit si serviciile sunt prestate corecpunzator. La fel si cele de interne, neurologice etc. Castigul, daca putem sa-l numim asa, apare in momentul existentei unui caz deosebit, un accident si asa mai departe, moment in care pacientul este urcat in ambulanta si trimis “la oras” in Caransebes, Resita sau Timisoara.

– Sa se descurce medicii de acolo ca sunt mai bine dotati.

Nu vreau sa vorbesc in detaliu despre ceea ce se intampla in lume, despre cum s-ar comporta sistemul medical romanesc in caz de necesitate, in cazul unei calamitati sau intr-o stare de razboi. Va invit sa vedeti ce inseamna medicina sintr-o tara ca Siria, faptul ca acei medici nu asteapta mii de euro salarii sau sporuri. ATENTIE: Imagini cu inalt impact emotional!

Este drept, sa nu ma banuiasca cineva de partizanat, in ultima vreme au inceput sa fie asigurate servicii alimentare pentru pacienti in functie de afectiunile specifice chiar daca costurile sunt mai mari pentru ca interesul societatii este recuperarea pacientului si nu altceva.

Ma rog, asta in mod normal pentru ca in Romania te poti gandi la orice.

© Matei DONEA – 7 Februarie 2019

You might also like

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy