POLITICIENII ROMANI
Constitutia garanteaza libertatea exprimarii

Fabula

– Da… da eu… eu da… ce faci? Parcă l-am chemat pe Mateiaş. Bine, bine…

– Să trăiţi.

– Noroc Mateiaş! Ce faci? Îmi pare bine că te văd. Ia loc… ia loc… Mateiaşule, Mateiaşule… Cum îţi merge?

– Bine.

– Bine.

– Bine, să trăiţi.

– Eh… eşti mulţumit la noi.

– Păi se poate, cum să nu fiu? La noi în intreprindere toată lumea este mulţumită.

– Toată lumea…

– Toată lumea…

– Toată lumea, da… Câştigi bine?

– Bine, dar e loc şi pentru mai bine.

– Este, este! Văd că te descurci aşa… scri şi la presa locală.

– Ah, încerc şi eu, amator ştiţi…

– Amator?… Eşti, cum le spune ăstora… satiric.

– Mai mult sau mai puţin.

– Da, e na… satira e o armă, nu?

– Păi da, e.

– Este… şi dumneata tragi!…

– Nu trag. Cum o să trag?…

– Cum nu tragi, dar ce faci?

– Scriu…

– Scri… dar tragi… tragi, tragi, că de-aia e armă!… Spune mă maestre mă, de unde îţi alegi dumneata subiectele, de unde te inspiri, din viaţă nu?

– Păi da… viaţa e sursa.

– Da… viaţa e sursa, viaţa, aşa este… Uite să citim ce ai publicat dumneata ieri, fabula asta care a apărut… Aicea scrie aşa: elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa, muncesc cu aprindere, la o intreprindere. La ce intreprindere?

– Una imaginară… e fabulă.

– Fabulă, fabulă măi maestre mă, dar unde baţi cu ea aşa?…

– Nu bat nicăieri.

– Nu baţi?

– Sigur că nu bat.

– Păi scrie aicea – vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară, iar director elefantul, care face pe… pe…

– Verbantul… n-am găsit altă rimă, să trăiţi.

– Dar parcă nu spuneai că scri aşa din imaginaţie, că viaţa e sursa…

– Da, e… e…

– E… dar de viaţa cui te legi dumneata? Cine este elefantul şi cine este vrăbiuţa? Hmm?! (intră secretara)

– V-am adus mapa, la semnat.

– Multumesc… Vrăbuiţa, eh?

– Vai, dar cum pot să-mi permit să fac…

– Păi de ce nu poţi să-ţi permiţi dacă e fabulă, eh? Şi dacă ea e vrăbiuţa… atunci eu… eu cine sunt?…

– Vă dau cuvântul meu că…

– Vai, stai, stai, stai… tovarăşul Mateiaş, stai să mai citim… Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat, câte alune avea în plan, câte a cules pe an, fildeş cât a folosit, cât a economisit… însă tot ce a raportat era binişor… binişor… umflat. Umflat nu cu pompa, ci cu… cu…

– Trompa… n-am găsit altă rimă.

– N-ai găsit altă rimă… da, da, da… în schimb dincolo ai găsit, i-auzi… să nu cadă-n disgraţie şi să ia o deco… o deco ce?

– Vă dau cuvântul meu că nici nu m-am…

– Da!… Lasă măi!… Îţi găsesc şi eu dumitale o rimă: foaie verde, drum de fier, mite paşte un trans… trans…

– …plant!

– Ha, ha! Nu, nu, nu un transplant – un transfer. D’neata ai auzit de Vinţul de Sus?

– …

– E, n-ai auzit dar o să faci fabule la Vinţul de Jos. Hai să citim mai departe…

– Mai departe de Vinţul de Jos?

– Nu, mai departe ce scrie aici… Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă. De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit, un bursuc cu părul rar… un bursuc cu părul rar, din serviciul financiar, dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă, poate un tigru o să apară din pădurea tutelară, bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde… ce-şi pierde elefantul?

– Trompa… n-am găsit altă rimă.

– N-ai găsit… mă rog, mă rog, mă rog… să zicem că noi nu ştim cine este elefantul şi că nici nu ne interesează. Nu, nu ne interesează… Dar cine e bursucul?

– Unu imaginar, unu care trăieşte în pădure…

– Cum mă maestre mă? Cum mă maestre?… Lucrează la serviciul financiar şi trăieşte-n pădure… Cine te crede asta? Pe cine prosteşti dumneata?! Las c-aflăm noi! Aflăm noi imediat!! (sună soneria, intră secretara)

– M-aţi sunat?

– Da… fi drăguţă tovarăşa vrăbiuţă… eh, tovarăşa secretară şi cheamă la mine pe tovarăşul bursucul.

– Pe cine?

– Las’ că şti dumneata. Bursucul cu părul rar din serviciul financiar.

– Nu cunosc nici un bursuc.

– Unu vechi, vechi drag şi iubit, care i-ai ciripit, bursucul care aruncă bomba ca să-mi taie mie…

– Trompa…

– Trompa, da… n-ai găsit altă rimă, da, da… n-ai găsit… cine-i bursucul?

– Eu n-am ciripit nimic.

– Cheamă-i la mine pe toţi de la financiar… văd eu care are părul rar! (intră trei bărbaţi cu părul rar)

– Să trăiţi…

– Să trăiţi…

– Să trăiţi…

– V-am invitat la o… discuţie amicală… este aicea şi prietenul meu Mateiaş.

– Să trăiţi…

– Dar spuneţi-mi vă rog aşa… când discutaţi aşa între dumneavoastră, dar sincer nu… ce porecle vă daţi? Uite, de exemplu, mie mi se spune elefantul, este Mateiaş?

– N-am găsit altă…

– N-ai găsit altă rimă, da… Vouă cum vă zice?

– Ştiţi… când glumim, că mai glumim şi noi…

– Dar numai în pauza de masă…

– El îmi zice mie…

– Cum?

– Bursucul!

– Pentru că şi el îmi spune mie…

– Cum?

– Bursucul!

– Dar câţi bursuci sunteţi la servicul financiar?!

– Noi trei şi o bursucă la caserie…

– Păi bine mă maestre mă… de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară… cum e boul şi viţelul. Ştiam cine-i boul, ştiam cine-i viţelul… ce mă fac eu cu atâţia bursuci pe capul meu?

– N-am găsit altă…

– N-ai găsit altă rimă!! Vă salut!

– Să trăiţi…

– Vă salut!!

– Să trăiţi… (sună soneria)

– Da… da… am înţeles, e bine… adică numai bine, sigur, sigur… o să vă aşteptăm cu plăcere, cu plăcere. N-am aflat cine-i bursucul, în schimb vine tigrul de la pădurea tutelară, bursucul care aruncă bomba, ca să-mi taie mie…

– Trompa…

– E bună rimă, e rimă bună! E foarte bună!…

 

Interpretează: Toma Caragiu, Mircea Diaconu, Paula Rădulescu, Marius Pepino, Mihai Stoenescu

Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava, Aurel Felea

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy