Parerea ta conteaza, scrie-ne !
COMUNICAT DE PRESA : Proiectul noii legi a sanatatii – calul troian facut cadou de Craciun populatiei de catre guvernanti
Principala problema a sistemului sanitar o constituie deficitul financiar, adica lipsa fondurilor necesare pentru a trata in mod onorabil cetatenii. Dincolo de diferitele declaratii, mai curand politicianiste, privind risipa din sistem ramane un adevar trist: prea putini cetateni platesc pentru sanatatea tuturor (asa cum este ea asigurata) iar statul nu vine sa compenseze fondurile deficitare. Aceasta este deficienta majora a sistemului pe care guvernantii sunt chemati, de ani de zile, s-o remedieze si rezolvarea acestei probleme o asteptam de la o noua lege a sanatatii.
Crunta ne-a fost insa dezamagirea cand am vazut proiectul de lege! In loc de mult asteptata imbunatatire a finantarii sistemului sanitar, am descoperit incercarea de a oficializa relatia informala care exista deja intre banul public si clasa politica, in conditiile in care prima modificarea majora pe care o propune proiectul noii legi a sanatatii o constituie privatizarea sistemului social de asigurari sociale de sanatate in ceea ce priveste componenta sa de cheltuire a banilor stransi, colectarea ramanand in sarcina statului. Altfel spus, o afacere dezvoltata pe eforturile statului.
Deşi am militat in mod consecvent in ultimii ani pentru introducerea, cu caracter complementar, a asigurarilor private de sanatate, proiectul de lege a sanataţii este departe de a fi ceea ce ne-am dorit şi ar fi indicat pentru poporul roman din aceasta perspectiva.
A doua schimbare majora vizata de initiatorii legii o constituie o masiva si mult prea ampla privatizare a unitatilor sanitare, mergandu-se pana la transformarea lor in societati comerciale. Chiar daca principiul privatizarii unor spitale merita discutat pentru componenta sa concurentiala, deschiderea posibilitatii pentru privatizarea marii majoritati a spitalelor risca sa constituie o componenta negativa, in conditiile in care nu va ramane o linie de unitati sanitare publice cu acoperire nationala.
Daca va fi adoptat in forma actuala proiectul de lege va reprezenta inca o lovitura data statului social (si, in consecinta, Constitutiei), in conditiile in care noua lege ascunde un adevar trist: anularea dreptului la sanatate al cetatenilor, fie si in forma mai curand declarativa in care a existat pana acum. Eliminarea unor mecanisme de protectie sociala in contextul crizei economice va avea ca efect amplificarea efectelor acesteia asupra unui numar insemnat de cetateni.
Proiectul noii legi a sanatatii, cadoul facut de guvernanti cetatenilor imediat dupa Craciun, pare mai curand un cal troian, in conditiile in care mai mult ia decat confera avantaje si servicii cetatenilor.
Singurele probleme de care nu sunt interesate institutiile straine precum F.M.I. si, din pacate, Comisia U.E. sunt cele legate de sanatatea populatie si aspectele sociale ale natiei. Proiectul de lege lasa sa se vada faptul ca initiatorii legii si-au insusit si ei aceasta perspectiva externa si indiferenta, semn ca se incearca in continuare sa se iasa din criza pe spatele populatiei, inclusiv prin afectarea starii ei de sanatate.
Observatiile si propunerile concrete la principiile ce guverneaza proiectul noii legi a sanatatii pot fi consultate in josul prezentului comunicat.
Presedinte,
Rotila Viorel
……………………………………………………………………..
Analiza principalelor propuneri ale proiectului noii legi a sanatatii
Ce aduce nou si ce nu aduce proiectul noii legi a sanatatii
Preambul
Principala problema a sistemului sanitar o constituie deficitul financiar, adica lipsa fondurilor necesare pentru a trata in mod onorabil cetatenii. Avand in vedere ca suntem o tara saraca un anumit nivel al deficitului este firesc (asta inseamna ca ne permitem un nivel mai redus de servicii de sanatate decat o tara bogata). Problema o constituie insa faptul ca exista un deficit financiar si raportat la nivelul nostru de saracie, fapt evident atunci cand comparam cheltuielile pentru sanatate din Romania cu cele din alte state in procente din PIB. Altfel spus, printr-o decizie nu se stie de cine luata, Romania este cel mai putin preocupata de sanatatea propriei populatii din toata Uniunea Europeana.
Incompetenta manageriala, intretinuta in buna masura de mecanismele politice, contribuie si ea uneori la accentuarea deficitelor financiare. Chiar si desele cazuri de manageri competenti nu pot avea rezultate nemaipomenite in conditiile in care dirijarea putinilor bani existenti sufera numeroase contorsiuni politice.
In acest context financiar trist cresterea ponderii asigurarilor de sanatate private poate constitui o parte a solutiei pentru actuala stare de finantare a sistemului de sanatate. Conditia este insa ca ele sa aduca o suplimentare a sumelor ce intra in sistemul sanitar.
Analiza principalelor propuneri
Abordam propunerile proiectului de lege in ordinea importantei temelor si impactului acestora asupra populatie
Titlul XI Asigurarile sociale de sanatate
Principala problema pe care ar trebui s-o rezolve noua lege a sanatatii trebui sa fie cresterea finantarii pentru sistemul sanitar, in special a finantarii publice. Din perspectiva intereselor cetateanului o crestere a deficitului bugetar pe seama cresterii cheltuielilor de sanatate este oportuna.[2] O analiza simpla arata faptul ca daca in restul statelor din Uniunea Europeana cheltuielile pentru sanatate pe cap de locuitor sunt mai mari (in multe cazuri considerabil mai mari) atunci fie acele state au un sistem de sanatate mai putin performant decat cel pe care si-l propune actualul proiect de lege, fie statul roman isi propune sa mentina la un nivel foarte scazut nivelul serviciilor de sanatate acordat propriilor cetateni. Cum in privinta eficientei administrative a sistemelor romanesti nu prea avem indoieli (mai ales acolo unde ele cad in sfera de interese a politicului), nu ne ramane decat sa constatam ca ultima explicatie este cea valida, respectiv statul roman isi propune masuri de restructurare a sanatatii anuntate in mod triumfalist uitand sa aloce fondurile necesare acestor masuri.
Dupa cum ne arata si analiza comparativa la nivelul Uniunii Europene (deoarece cu S.U.A. nu suntem doritori a face comparatii in domeniul sanatatii datorita efectelor sociale dezastruoase in plan social ale acelui sistem), imbunatatirea starii de sanatate a populatiei se poate face in primul rand prin cresterea ponderii cheltuielilor publice pentru sanatate (in fond bani colectati din alte surse decat cele constituite de angajatori si angajati). Or, proiectul de lege propune o strategie inversa, de tip S.U.A., de degrevare a statului de responsabilitatea asigurarii unui nivel minim de servicii de sanatate pentru cetatenii sai.
Deficitul financiar in sectorul sanitar este deficienta majora a sistemului pe care guvernantii sunt chemati, de ani de zile, s-o remedieze. In mod paradoxal,[3] initiatorii proiectului de lege ne anunta triumfatori: Populaţia nu va resimţi financiar aceasta modificare; altfel spus, vor exista ca si pana acum doar unii care platesc oficial si altii care se descurca, toti trebuind in final sa-si procure mijloacele financiare necesare atunci cand ajung in spitale. Or, modificarea majora trebuie s-o constituie fie o mai echilibrata asezare a sarcinii financiare pentru sustinerea sanatatii pe umerii populatiei, astfel incat sa sporeasca fondurile colectate si cheltuite (concret) pentru starea de sanatate a populatiei, fie ca statul sa preia toate aceste cheltuieli in bugetul sau (modelul spaniol), eliminand orice contributie la sanatate.
Dupa cum se poate constata analizand proiectul, legea se concentreaza mai curand pe reducerea costurilor; aceasta strategie are cel putin doua deficiente:
– Ori cat ar fi de mare nu poate sa acopere deficitul structural creat de finantarea insuficienta
– Afecteaza in mod serios latura sociala a ingrijirilor de sanatate
Suplimentar, proiectul de lege vizeaza cresterea fondurilor private atrase pentru sanatate prin intermediul asigurarilor private de sanatate, estimand ca liberalizarea sistemului va avea ca efect o crestere a diligentei cel putin pentru anumite categorii de cetateni.[4]
Sistemul asigurarilor sociale de sanatate nu poate fi dat in sarcina/responsabilitatea asigurarilor private de sanatate! Solicitam in mod imperios mentinerea unei structuri sociale a asigurarilor de sanatate care sa fie condusa, atat in teritoriu cat si la nivel central, de reprezentantii principalilor contribuitori la acest sistemul asigurarilor sociale de sanatate, respectiv patronatul si sindicatele, adica exact actorii sociali relevanti. Expunerea la riscurile aduse de privatizare sistemului de asigurari sociale de sanatate constituie o mare amenintare asupra sistemului social ce ar trebui asigurat conform prevederilor Constitutiei si o anulare voita, cu efecte nefaste, a mecanismelor de dialog social si guvernanta sociala care trebuie sa conduca sistemele sociale de asigurari de sanatate.
In aceeasi idee, insistam ca asigurarea componentei sociale sa se faca prin intermediul Casei de Asigurari Sociale de Sanatate, gestionata de actorii sociali, care sa aiba in structura sa case judetene sau cel putin regionale. Pentru zona de scutiri de la contributiile de asigurari sociale de sanatate statul trebuie sa asigure de la buget finantarea suplimentara. Acceptand introducerea componentei de asigurari private de sanatate (pe care am solicitat-o de multi ani), consideram ca zona asigurarilor de sanatate trebuie sa fie una mixta, publica si privata, componenta publica ocupandu-se predominant de dimensiunea sociala.
Colectarea sumelor trebuie sa se faca pe circuite separate: pentru sistemul social colectarea trebuie sa se faca pe circuite directe catre Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate, iar casele private de asigurari de sanatate trebuie sa-si dezvolte propriile circuite. Pot fi admise unele transferuri de la sistemul public de asigurari la cel privat, pentru fiecare asigurat, insa numai sub forma unei cote parte din contributia totala. Sistemul colectarii de catre stat si cheltuirii de catre societatile private, asa cum se intentioneaza a se implementa, nu este unul de bun augur.
Solidaritatea sociala nu poate fi realizata decat prin intermediul sistemului (public) de asigurari sociale de sanatate, sistemele private trebuind sa aiba un caracter complementar fata de acest sistem.
Schimbarile ce se anunta pastreaza o serie intreaga din viciile vechiului sistem, respectiv un numar considerabil de scutiri de la plata asigurarilor sociale de sanatate, fara ca acestea sa fie compensate prin asigurarea fondurilor necesare din alte surse, baza constituind-o in continuare diluarea serviciilor ce pot fi asigurate pentru cei care platesc. Contrar celor afirmate nu reiese care este mecanismul de reducere a numarului celor scutiti de la plata asigurarilor de sanatate.
Expunerea de motive contine o contradictie: cresterea bazei de contributie constituie o metoda de sporire a fondurilor publice. Inexactitatea ascunde faptul ca cresterea bazei de contributie vine sa asigure fonduri suplimentare pentru sistemele private de asigurari de sanatate, cand sporirea incasarilor este necesara pentru sistemul public (social).
Casele private de asigurari de sanatate
Principala functie a caselor private de asigurari sociale, in formula propusa de proiectul de lege, o constituie cheltuirea banilor publici, cu grija pentru mentinerea unei cote de profit. Daca nivelul fondurilor colectate este acelasi (conform intentiei realizatorilor proiectului de lege) iar profitul realizat de societatile private de asigurari de sanatate va fi cel putin la nivelul pierderilor actuale din sistem, asiguratii vor fi in aceeasi situati cu cea dinainte de implementarea legii, singurul efect al acestei initiative constituindu-l profitul realizat de societatile de asigurari.
In modelul propus de lege societatile private de asigurari de sanatate (de fapt, societati de cheltuire a banului public din sanatate; ca si cum nu sunt deja partidele politice astfel de societati) vor exercita, pe langa functia de prelevarea a cotei de profit, un rol de politie a serviciilor de sanatate, sanctionand atat unitatile sanitare cat si cetatenii pentru orice tentativa care ar putea avea ca efect scaderea profitului. Orice apel la umanitate, orice justificare a serviciilor medicale acordate prin apel la argumente ce tin de salvarea vietii si integritatii persoanei, se vor izbi de calculul economic rece.
Din punctul nostru de vedere principala functie a asigurarilor private de sanatate nu trebuie s-o constituie o mai eficienta cheltuire a banilor publici colectati pentru sanatate (pentru asta este suficienta implementarea unor mecanisme de management eficient si mai multa seriozitate din partea administratorilor banilor publici, adica politicienilor), ci o sporire a sumelor ce intra in sistemul sanitar prin atragerea unor disponibilitati (de plata si de a-si asigura servicii mai bune) din mediul privat. Esentiala este cresterea ponderii sumelor colectate de societatile private de asigurari de sanatate si nu sporirea banilor publici cheltuiti de astfel de societati. In aceste conditii, principalul efect al legii trebuie sa-l constituie tocmai modificarea esentiala a contributiilor platite de asigurati prin cresterea cuantumului sumelor platite voluntar (care pot mobiliza cu ele si sporirea sumelor alocate din cele platite la bugetul asigurarilor sociale de sanatate).
Nu reiese cu claritate cu cine incheie asiguratul contractul de asigurare in conditiile propuse de lege: cu statul (un contract implicit – cum este si acum – si care are mai curand caracterul unui act administrativ), care-i stabileste si obligatia de plata, sau cu societatea de asigurari care ar trebui sa fie responsabila de asigurarea calitatii serviciilor medicale?
Desi in expunerea de motive este atinsa problema cheltuielilor private pentru sanatate, legea nu rezolva pe fond aceasta problema, in toate dimensiunile ei. Mai mult chiar, in conditiile in care o mare parte a cheltuielilor private de pana acum a fost determinata in mod compensator pentru lipsurile de finantare ale sistemului sanitar, este dificil de analizat aceste cheltuieli forţate de imprejurari defavorabile in termeni de disponibilitate a populatiei in vederea cheltuielilor pentru sanatate. Altfel spus, nu putem considera ca ele vor fi transferate in mod automat in zona caselor de asigurari de sanatate private deoarece aceste cheltuieli au mai curand un caracter pompieristic, sumele fiind mobilizate cu caracter urgent din diferite surse personale pentru a rezolva o problema punctuala. In acest sens trebuie luata in considerare existenţa deja a unei mentalitati specifice, de rezerva fata de sistemul sanitar si de precautie in ceea ce priveste constituirea unor disponibilitati financiare pentru cazurile de adresare la medic. Aceasta precautie va conduce intr-o prima perioada (pana se va putea reconstrui incredere in functionarea normala a sistemului sanitar) la o atitudine de reticenta fata de medierea asigurarilor private de sanatate si incredere mai curand in posibilitatile proprii de a rezolva cerintele financiare.
Daca platile informale constituie o rationalizare de facto a serviciilor medicale oferite, asa cum se arata in expunerea de motive, cu atat mai mult formalizarea lor, dublata de restrictiile oferite de introducerea noului sistem de asigurari de sanatate (un sistem mixt, public-privat, in care partea publica acopera doar un nivel baza de servicii) si privatizarea spitalelor vor avea ca efect limitarea si ingreunarea accesului la diferite servicii spitalicesti.
In acelaşi timp. existenta unor disponibilitati banesti pentru asigurarile private (ilustrate ca exemplu de cheltuielile private de sanatate), in masura in care ea exista, nu rezolva componenta sociala a asigurarilor de sanatate, conducand la aparitia unui alt criteriu de segmentare a populatiei.
In analiza introducerii asigurarilor private de sanatate trebuie sa luam in considerare atat aspectele pozitive cat si cele negative.
– Aspecte pozitive: generarea unei mai mari libertati pentru strategiile individuale in domeniul sanatatii – eficienta in special in cazul celor cu disponibilitati financiare
– Aspecte negative: profitul societatilor de asigurari – care trebuie in fapt scazut din cheltuielile concrete pentru sanatate
Pe fond, apreciem in mod pozitiv crearea spatiului de joc pentru asigurarile private de sanatate si pentru interventia formelor private de proprietate asupra unitatilor sanitare. Insa se impun cateva observatii si modificari majore:
a) Asigurarile private de sanatate trebuie sa fie separate de cheltuirea fondurilor colectate in mod public, pentru asigurarile sociale de sanatate, ele trebuind sa aduca un plus financiar in sistemul sanitar.
b) Consideram necesara o reglementare a acestui spatiu de joc mai favorabila pentru sistemele de asigurari mutuale de sanatate, favorizand interventia organizatiilor non-profit (fundatii si asociatii) atat pe zona asigurarilor private de sanatate cat si pe cea a proprietatii asupra unitatilor sanitare. Orientarea sistemului intr-o masura considerabila catre formele mutuale de dezvoltare a sistemelor de asigurari private si catre formele non-profit in ceea ce priveste proprietatea si administrarea unitatilor sanitare are atat avantajul de a reduce cheltuielile de administratie si cele aferente profitului cat si pe cel al conservarii unei importante dimensiuni sociale a sistemului sanitar. Nu trebuie sa uitam faptul ca cresterea dimensiunii tip profit a sistemului sanitar (asigurari de sanatate si furnizari de servicii de sanatate) atrage dupa sine, alaturi de cresterea eficientei, o scadere a cheltuielilor totale (din sumele platite de cetateni) pentru serviciile de sanatate acordate populatiei.
c) Putinatatea regulilor stabilite prin proiectul de lege pentru asigurarile private de sanatate lasa senzatia unei dereglementari, care ar putea deschide posibilitate unor actiuni de tip „capitalism salbatec” (o formula destul de des intalnita in spatiul economic romanesc), actionand astfel in detrimentul cetatenilor.
Titlul VI Spitalele
Nu stim cum va decurge procesul de privatizare al unitatilor sanitare publice, legea tacand asupra acestor aspecte, deplasand astfel probleme esentiale pentru sistem in zona de decizie a Guvernului.
Formula sugerata de lege pentru privatizarea spitalelor, respectiv fundatii sau societati comerciale ale autoritatilor publice locale nu rezolva problema salarizarii personalului; in formula aceasta unitatile sanitare vor face parte din proprietatea privata a statului sau autoritatilor locale, cazand partial in aceeasi schema a ingradirilor bugetare.
Masurile de restructurare a spitalelor contin si o dimensiune pozitiva, in conditiile in care intentioneaza, cel putin la nivel declarativ, o flexibilizare a proprietatii, administrarii si sistemului de management.
Titlul IX Personalul din sistemul de sanatate
Expunerea de motive recunoaste deficitul de personal, mai ales pe zona asistentilor medicali si a personalului auxiliar, si de lipsa de legatura intre performanta profesionala si veniturile realizate insa proiectul de lege nu trimite la nicio masura concreta in acest sens. De altfel, analizata pe ansamblu, noua legea a sanatatii, daca se mentine in forma actuala va conduce, cel putin in primii ani, la o accentuare a problemelor salariatilor, in special prin mentinerea salariilor la un nivel inadecvat pentru sectorul public si prin nivelul scazut al finantarii in conditiile unui deficit de resurse.
Salariatii din sanatate meritau o abordare mai coerenta in proiectul de lege, in cadrul careia sa fie tratate problemele specifice, strategiile se salarizare si de reducere a tendintei de migratiei, precizarea statutului personalului medical etc. Prevederile sunt cu atat mai necesare cu cat cadrul creat de Legea dialogului social, conjugat cu efectele legii sanatatii, risca sa accentueze presiunea asupra salariatilor din sistem.
Nu exista o abordare anticipativa a situatiei personalului, care sa tina cont de preocuparile existente la nivelul Comisiei (a se vedea spre exemplu propunerile de modificari la Directiva privind calificarile din sanatate).
Titlul IV Asistenta medicala ambulatorie de specialitate
Nu este avuta in vedere o reforma a acestui sistem, pe baza caruia s-ar putea face o reducere consistenta a costurilor privind spitalizarea
Lipsesc masurile concrete de stimulare a dezvoltarii medicinii primare,mai ales in conditiile in care ea ramane legata in cea mai mare parte de sistemul de asigurari sociale de sanatate
O parte din viziunea privitoare la acest sistem cade pe legislatia secundara acestei legi, legislatie a carei forma n-o stim.
Titlul V Asistenta medicala de urgenta
Masura introducerii sistemelor private ca parte a sistemului national de urgenta este una problematica in conditiile mentinerii actualului mod de finantare. Ea poate fi eficienta in masura in care asigurarile private vor interveni in preluarea cetatenilor asigurati inclusiv pe zona medicinii de urgenta.
Titlul X Raspunderea civila personalului medical
– Mecanismele de intrare in actiune a asigurarilor de malpraxis sunt insuficient si incorect definite
Alte observatii:
Consideram ca Legea ar trebui sa contina o precizare clara a tuturor incompatibilitatilor ce guverneaza sistemul, inclusiv in cadrul raporturilor dintre organizatiile sindicale si cele profesionale.
Coplata si modificarile introduse de noua lege a sanatatii vor actiona convergent in directia limitarii si ingreunarii accesului la serviciile medicale a unor intregi categorii de cetateni.
Prevederile privitoare la pachetul minimal de servicii medicale nu constituie o noutate, ele existand deja in actualele prevederi. Problema a constituit-o, si o va constitui in continuare, faptul ca ele nu au putut fi aplicate datorita unei serii intregi de motive: absenta legislatiei de suport, inexistenta procedurilor necesare deculpabilizarii personalului medical, presiunea mass-media, platile informale, disfunctionalitatile sistemului DRG etc.
Expunerea de motive nu indica masurile care se intentioneaza a fi luate pe zona medicinii private, masuri care ar trebui sa compenseze intentia de a reduce rolul asistentei spitalicesti.
Proiectul de lege nu include o strategie, sau cel putin masuri, privitoare la absorbtia eficienta a fondurilor structurale in interesul sistemului de sanatate.
Nu sunt evidente masurile de actiune in directia integrarii sistemului de sanatate romanesc in contextul creat de calitatea Romaniei de membra a U.E.. Spre exemplu, nu este gandita nicio masura pe zona unor contributii din partea celor care muncesc in strainatate pentru asigurarea sanatatii membrilor de familie ramasi in tara ori vreun sistem de compensare financiara din partea statelor in care acestia lucreaza. Obligatia protejarii intereselor legate de sanatatea cetatenilor in contextul globalizarii ar trebui sa se regaseasca intr-un pachet coerent de masuri coerente cuprins in proiectul de lege.
Singurele elementele de care nu sunt interesate nici FMI si nici Comisia UE sunt cele legate de sanatate si aspectele sociale. Semn ca se incearca in continuare sa se iasa din criza pe spatele populatiei, inclusiv prin afectarea starii ei de sanatate.
Odata cu cifrele sa ne gandim si la oamenii din sistem care sunt victimele sistemului, alaturi de pacienti.
Modificarea legii sanatatii in forma propusa constituie, asemenea oricarui atentat la mecanismele ce dau contur statului social, un atac la adresa statului national. Faptul de a fi cetatean roman isi pierde astfel treptat din atributele postrevolutionare, bazandu-se doar pe doua atribute tari, dar insuficiente in actualul context: limba si geografia. Refuzul statului social constituie un joc in favoarea globalizarii si in defavoarea identitatii nationale.
Presedinte, Rotila Viorel
…………………………………………..
[1] Evident, expunerea de motive din preambulul proiectului de lege uita influentele negative exercitate de politic.
[2] De observat ca economiile si pretinsele mentineri ale actualului nivel de impozitare se fac de fapt pe seama sanatatii cetatenilor, masura tinand de o decizie de politica economica a statului roman luata in defavoarea propriilor cetateni.
[3] Paradoxul pare sa fie de inteles daca ne amintim ca intram intr-un an electoral iar o crestere a contributiilor risca sa afecteze un anumit electorat. Situatia este de natura a sugera un motiv pentru a nu adopta o astfel de lege in aceasta perioada.
[4] De observat ca aceasta ipoteza nu este bazata pe niciun studiu prealabil care s-o confirme, riscand sa cadem iarasi intr-o dimensiune de experiment social.