Coruptia, diferenta dintre noi si altii in medicina

In afara de incompetenta, pentru ca nu suntem latini ci doar balcanici, substantiala diferenta dintre medicina romaneasca si aceia de aiurea se numeste coruptie, mita, atentie sau bacsis incepand de la ministru si terminand cu portarul cine stie carui spital.

Ramasi in tara mai sunt cativa medici de o calitate indiscutabila pe plan international, nu s-ar face de rusine in niciun loc unde se practica medicina in lume. Problema esentiala a medicinei noastre este aceia ca nu trebuie sa acordam o atentie speciala unui anumit medic, indiferent de calitatil sale pentru ca are el grija in mod personal sa castige si bani daca acestea ii sunt obiectivele.

Uneori lucrurile pot merge bine chiar si in Romania numai ca in medicina romaneasca nu este chiar asa. Totul are o culoare gri, murdar si bolnav. Nu degeaba reprezinta acesta chiar inexistenta sanatate a cetatenilor, tot mai afectati de diferite maladii in ultimul timp.

Spre deosebire de interesul material al unor medici, de care vorbeam, statul trebuie sa acorde atentie asistentei medicale generale, lasand exceptiile sa se manifeste autonom. Nu o exceptie creaza un sistem, regula putand sa ridice la apogeu o exceptie. Cu toate acestea cele ce le cred valabile sunt deosebit de greu de realizat intr-o conceptie invechita, lipsita de facilitati si atata timp cat spitalele noastre functioneaza pe o structura ineficienta mancata de coruptie sau scandaluri. Intr-un fel degeaba ai un SMURD relativ modern atata timp cat se aterizeaza pe stadioane, chiar si in Bucuresti…

Atunci cand ne dorim modernism si functionalitate va voi exemplifica cu cateva imagini din spitale europene, unele celebre iar altele numai publice cum este Pitie Salpetriere din Paris. Sperand sa fiu inteles corect subliniez inca o data faptul ca un foarte mic spital orasenesc dintr-o mica localitate romaneasca nu va putea rivaliza cu o “uzina” de sanatate europeana nici peste o mie de ani pentru ca nu acesta ii este scopul.

Totusi, stiti care este cea mai mare problema? Ei bine, nici-un alt spital din Romania nu rivalizeaza sub vreun aspect nici cu Acibadem din Istambul – Turcia, nici cu Pitié-Salpétrière din Paris – Franta, AKH din Viena – Austria sau Ashford Hospital din Londra – Marea Britanie.

[Best_Wordpress_Gallery id=”3″ gal_title=”spitale-europene”]

– Nu mai vorbesc, de exemplu, ca in spitalul de la Otelu Rosu persoanele bolnave, imobilizate sau cele cu dizabilitati intreprind o adevarata aventura pentru a ajunge la locul dorit. Nici nu stiu ce sa inteleg, am eu o gandire “hipercorecta” sau si in medicina ne confirmam incompetenta? Prin definitie un spital e un loc unde nu merge nimeni cu prea multa placere. Ma rog, …nimeni zdravan la cap, iar din acelasi spital nu iese toata lumea la capacitate maxima, sanatos tun. Din cand in cand se iese chiar cu fanfara!

Scari lungi si inaccesibile, usi minuscule de cele mai multe ori dar si o rampa de urcare extrem de greu de folosit daca pacientul nu este insotit de altcineva cu foarte multa forta fizica. Sigur, exista un lift… exista in spital! Daca ai nevoie de de ceva in ambulatoriu trebuie sa intri in spital, sa te informezi unde se afla liftierul care sa te ridice la un etaj superior si sa nu uiti ca omul acela ce manuieste ascensorul are si alte treburi ca supravegherea portii, curatenie etc. Toate acestea le poti face, in fine suntem toti intelegatori. Dar daca nu esti un localnic?

Imaginile pe care le prezentam reflecta momente din urma cu putin timp, in parte trecutul din imagini este si realitatea de astazi iar daca acum intrati in spitalul sau ambulatoriul din Otelu Rosu veti constata ca nu s-au schimbat prea multe, in pofida faptului ca europenii au pompat un sfert de milion de euro numai intr-un ambulatoriu. Un ambulatoriu ramas fara prea multa dotare tehnica dupa ce firma ce trebuia sa livreze aparatura necesara a falimentat. Cu alte cuvinte alti bani aruncati pe geam in Romania, tipic balcanic: “prinde orbul si scoate-i ochii”…

[Best_Wordpress_Gallery id=”4″ gal_title=”Spitalul Otelu Rosu”]
Daca dotare nu exista ceea ce exista din plin la Otelu Rosu sunt salariile, echivalente cu remuneratiile din alte spitale. Va prezentam astfel cateva cifre “numai capitole principale” si mentionam ca acestea sunt din iunie 2010, (dupa ce Emil Boc le-a redus cu 25 de procente). Cursul BNR de atunci 4.2 lei/1 euro.

Lasand la o parte exemplele date din planul local cam acestea sunt problemele din fata sistemului medical romanesc si pe care guvernele anterioare l-au “rezolvat” deosebit de comod prin trecerea in administrarea locala a primariilor.

Daca in teorie acest lucru poate fi corect in realitate este un nonsens economic sa arunci o astfel de atributie in spinarea unui mic oras. La Otelu Rosu, localitate cu mai putin de zece mii de locuitori, nici macar integralitatea impozitelor platite de populatie nu asigura achitarea facturilor pentru consumurile spitalului, orasul are aproximativ o mie de locuinte pentru care proprietarii platesc un impozit mediu anual de 100 lei. Cum consumurile medii lunare pe timp de iarna ale spitalului din Otelu Rosu sunt de circa 36.000 lei asta inseamna ca localitatea trebuie sa fie de vreo cateva ori mai mare pentru a putea achita numai gazele naturale.

Aproape suparat primarul Luca Malaiescu ne declara ca este obligat sa plateasca facturi uriase in timp ce tratamentele sunt publice pentru intreaga vale a bistrei. Tratamentele pe care le face spitalul vizeaza populatia intregii zone, circa 40.000 de locuitori, numai ca finantarea institutiei se asigura doar din bugetul orasului Otelu Rosu in timp ce pacienti localnici sunt doar 30-40 %, restul sunt din localitati invecinate. “…din banii pe care primaria ii plateste iarna pe incalzirea spitalului se pot realiza doua parcuri pentru copii in fiecare luna, practic cu banii dintr-o singura iarna in toate cartierele orasului se pot amenaja parcuri pentru copii deosebit de moderne”, ne-a mai spus edilul urbei.

Prin urmare, bani de reparatii modernizari, ceva care sa scoata institutia din evul mediu in care se afla cantonata, nu exista. Colac peste pupaza daca primarul Luca Malaiescu s-a dus cu jalba in protap la guvern sa solicite bani pentru reparatia acoperisului pe Facebook am vazut comentarii in care era criticat ca si-a facut o poza cu ministrul Nicolae Banicioiu. Ca sa spun… Extrem de “inteligente” critici, faptul ca a si obtinut banii pentru reparatie nu conteaza deloc?

Nesemnificativa, in opinia unor “prestigiosi” medici din spital, este tentativa aceluiasi primar de a inlocui centrala termica ce functioneaza cu gaze naturale cu una ce foloseste masa lamnoasa. Tip de combustibil mult mai ieftin in zona Vaii Bistrei, procurarea sa fiind mai avantajoasa decat factura la gaze.

Din pacate intregul proiect a fost abandonat pe motiv ca trebuiau angajati fochisti. Pai bine, nene… Daca iti apare o economie de vreo 50 de procente din banii ramasi nu poti plati 3-4 muncitori? Practic in spitalul de la Otelu Rosu sunt persoane cu pile mari de tot dar si cu handicap mental (EXACT) angajate ca asistente medicale in sectia de chirurgie si mai apoi trecute la “miscarea hartiilor”. Inca mai sunt asistente medicale ce “lucreaza periodic in spital” (adica 3 luni la Otelu Rosu si trei luni in occident), dar nu poti angaja 3 fochisti?…

Intr-o astfel de situatie, vecina cu noaptea mintii, mai are rost sa te zbati sa obtii de undeva salarii pentru 106 angajati al caror rol primordial este sa trimita “la Caransebes” orice caz acut?

© Matei DONEA – 5 Decembrie 2014