Parerea ta conteaza, scrie-ne !
Provocari contemporane, prima lovitura sau atacul nuclear preventiv
Episodul I: "Binele suprem" prezervat in epoca post URSS de doctrina presedintelui Ronald Reagan
Prima lovitura sau atacul nuclear preventiv, din punct de vedere tactic si indiferent de vectorii purtatori folositi, se subsumeaza unei strategii general valabile pentru asigurarea securitati individuale sau colective iar la nivel contemporan reprezinta singura optiune abordabila din punct de vedere militar.
La aproape 72 de ani de la tragicele bombardamente nucleare efectuate de Statele Unite impotriva oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, strategiile ce previn atingerea punctului de dezlantuire a iadului nuclear, sunt radical schimbate o data cu evolutia tehnologica si recrudescenta terorismului international ce include chiar si pe acela de stat.
Tehnologia nucleara a ajuns accesibila pentru numeroase tari, astfel ca la doua decenii de la bombardamentele din Japonia existau cinci state posesoare de armament nuclear: Statele Unite, Uniunea Sovietica (Rusia contemporana), Marea Britanie, Franta si China.
Recunoasterea realului pericol in care se poate afla omenirea a condus din 1968 la semnarea Tratatului de Neproliferare Nucleara de catre 188 de state, fara India, Pakistan si Israel. Coreea de Nord s-a retras din acord in anul 2003 dupa ce anterior il semnase. In timp, toate aceste patru tari au devenit puteri nucleare cu toate ca Israel nu a recunoscut niciodata in mod oficial ca detine un astfel de armament.
Dupa incheierea “razboiului rece” dintre alianta Nord-Atlantica (NATO) si Pactul de la Varsovia, soldat cu dezmembrarea blocului comunist in frunte cu Uniunea Sovietica, principalele preocupari legate de un posibil razboi nuclear au fost asociate cu situatii regionale neprevazute din Asia de Sud si Est sau Orientul Mijlociu. Toate aceste riscuri implicand posibilitatea unei “prime utilizari” a armelor nucleare de catre India, Pakistan, Coreea de Nord.
Subsecvent unor situatii de risc national, prima utilizare a unei lovituri nucleare poate fi luata in calcul si in alte situatii ce implica state inarmate nuclear (Nuclear Armed States – NAS), cum ar fi Israel, in baza unei mai vechi doctrine elaborate in anii presedintelui Ronald Reagan.
“Doctrina Reagan”, in pofida unor teoretice consecinte ce pot conduce la o “Distrugere Reciproca Asigurata” (Mutual Assured Destruction) si a garantiilor autoasumate privind evitarea unei prime utilizari a armelor nucleare din partea statelor detinatoare, vizeaza utilizarea unor lovituri nucleare preventive intr-o situatie in care un adversar poate accede la un nivel de inarmare ce pune in pericol echilibrul militar strategic si prezervarea “binelui suprem”.
Incepand cu anul 2013, la nivel declarativ, toate cele noua state “NAS” (posesoare de armament nuclear) isi rezerva doar dreptul de a raspunde unei agresiuni chiar daca din punct de vedere doctrinar au strategii ce includ utilizarea armelor nucleare ca masura preventiva si au cateva diferente principale dar complementare in cazul Statelor Unite si Rusiei.
- Strategia rusa adoptata in decembrie 2014 prevede utilizarea unor lovituri nucleare preventive intr-o situatie in care fortele militare conventionale de care dispune s-ar afla in postura unei infrangeri iminente pe scara larga;
- In ceea ce priveste Statele Unite, aparent acestea vor recurge la utilizarea unor lovituri nucleare preventive pentru apararea aliatilor sai pusi in fata unui atac conventional coplesitor, lucru pe care Rusia nu si-l asuma in privinta aliatilor sai;
- O ultima diferenta strategica este aceia ca Statele Unite, din motive ce tin de amplasarea geografica, nu prevede un atac nuclear preventiv intr-un moment in care fortele sale armate conventionale ar suferi o infrangere catastrofica.
Totusi, in cazul unui ipotetic conflict NATO – Rusia exista trei posibile situatii de utilizare preventiva a armamentului nuclear:
- Utilizarea unor lovituri nucleare preventive ca urmare a unui accident sau a unei provocari majore;
- “Scenariul traditional” consacrat ce prevede utilizarea armelor nucleare tactice ca urmare a excaladarii unui conflict conventional pentru a preveni o infrangere finala iminenta;
- Reactia de autoaparare la atacurile cu arme conventionale sau nucleare impotriva fortelor nucleare proprii si/sau a sistemelor “C3I” (Comunicatii, Comanda, Control si Informatii – Communications, Command, Control and Intelligence) ce include chiar si “Valiza nucleara” (“The Football”).
In cazul Statelor Unite, conceptul de “the football” a survenit dupa Criza Rachetelor Cubaneze si s-a manifestat ca o ingrijorare a presedintelui J.F.Kennedy privind comanda si controlul armamentului nuclear propriu. In urma acestei situatii fiind pregatit un memorandum secret de actiune pentru securitatea nationala ce a condus la aparitia acestei valize.
Actualmente, continutul cel mai probabil al valizei include:
- “Cartea neagra” a optiunilor de lansare a armelor nucleare de care dispune Statele Unite, Planul Unic Operational Integrat – Single Integrated Operational Plan (SIOP). Planul curent inclus este a patra versiune, SIOP 04;
- Mesajul de Actiune Urgenta (EAM), asa numitul “go codes” (lansare coduri) necesare pentru autorizarea utilizarii armamentului nuclear;
- Brosura procedurilor de urgenta pentru Casa Alba in care sunt descrise locatile sigure spre care poate fi dirijat presedintele si modurile de activare a sistemului national prentru transmisii de urgenta;
- Un telefon securizat.
Bineinteles, componentele “C3I” (“entanglement” in sensul de retea), nu includ doar “valiza nucleara”, priveste totalitatea sistemelor de comanda, control, comunicatii si culegerea de informatii.
Pe toate acestea, insa, voi incerca sa le expun in capitolele urmatoare.