Turcia se pregateste de iesirea din NATO, era de asteptat

Ceea ce era de asteptat de foarte mult timp, se petrece in aceste zile iar refuzul senatului american de a permite exportul avionului militar Lockheed Martin F-35 Lightning II in Turcia este punctul in care Recep Tayyip Erdogan va coti direct spre Moscova lui Vladimir Putin.

Tensiunile tot mai mari dintre Ankara si Washington trec peste capul lui Donald Trump iar in senatul american a fost depus un proiect de lege privitoare la cheltuielile pentru aparare, National Defense Authorisation Act, ce ating 716 miliarde dolari si care contin interdictia de vanzare a avionului F-35 pentru Turcia.

Respectivul document, spre surprinderea tuturor, a fost adoptat de senatul Statelor Unite (transmite Business Insider) pe parcursul zilei de ieri iar viteza cu care s-a adoptat spune extrem de multe lucruri despre ingrijorarea relatiilor ce se manifesta in legatura cu politica de apropiere a Turciei de Federatia Rusa.

Americanii invoca in mod oficial detentia pastorului Andrew Brunson, cetatean american, incarcerat in Turcia pentru spionaj si care risca o pedeapsa cu inchisoarea de 35 de ani. Asa se procedeaza in politica internationala de inalt nivel, noi romanii am fost mai directi si PSD s-a repezit ca milogul sa spuna ca ne mutam ambasada la Ierusalim in timp ce altii “o dau cotita”… In realitate, refuzul exportului celor aproximativ 100 de avioane F-35 in Turcia vin pe fondul unor relatii tensinate ce dateaza de mai multi ani si acutizate dupa puciul nereusit din anul 2016.

Membra a NATO din anul 1952, Turcia reprezinta unul dintre pilonii esentiali ai flancului estic din alianta Nord-Atlantica si teoretic singura capabila sa reziste militar impotriva unei agresiuni rusesti. Interesant este faptul ca Turcia este singura tara NATO care nu are un plan de contingenta din partea aliatilor, scenariu ce prevede integralitatea sprijinului militar, logistic si de subzistenta acordat unui membru in baza articolului 5 din tratat.

Istoria zbuciumata a relatiilor cu Turcia nu sunt o noutate decat pentru ignoranti, daca ar fi sa vorbim numai de ultimii ani trebuie spus ca statele industrializate din NATO au refuzat Ankarei oferirea unui motor cu o putere de 1500 cp pentru tancul turcesc Altay. Respectivul tanc a fost dezvoltat de turci in colaborare cu sud-coreenii de la Hyundai Rotem dar acestia au refuzat motorizarea. Acelasi lucru l-au facut japonezii de la Mitsubishi Motors Corporation dar si concernul anglo-german MTU – Rolls-Royce. In legatura cu acest motor, turcii au contractat un grup de ingineri plecati de la MTU si care s-au angajat sa proiecteze motorul necesar dar in privinta reusitei ramane sa vedem care vor fi rezultatele.

Un alt episod tensionat dar de la care s-au inregistrat primele tensiuni intre turci si restul membrilor din NATO il reprezinta dorinta otomanilor de a achizitiona un sistem de aparare antiaeriana cu raza lunga de actiune. Refuzati din nou de statele producatoare din alianta, turii s-au indreptat spre sistemul HQ-9 Long-range Air Defense Missile System, un sistem proiectat de chinezi despre care se spune ca a fost creat ingloband secrete ale sistemului american Patriot vandute de Israel asiaticilor, plus anumite caracteristici ale sistemului rusesc S300. Nu sunt cunoscute motive relevante pentru renuntarea la proiectul de achizitie iar turcii auu acceptat deja oferta rusesca de achizitie a sistemului antiaerian S400.

Ei bine, america a luat foc in momentul in care turcii au acceptat oferta ruseasca si au precizat ca acestea nu vor fi conectate niciodata la sistemul de aparare antiaeriana NATO pentru ca ar oferi pe tava toate secretele aliantei. Dupa cum se cunoaste, sistemele actuale de aparare antiaeriana, antiracheta dar si aviatia militara sunt conectate in retea iar prin comenzi de la distanta pot colecta orice informatie dintr-un anumit teritoriu. Aceste sisteme, implicit, ofera posibilitatea Moscovei de a culege informatii despre sistemele NATO fara sa miste un deget, inclusiv prin intermediul avioanelor F-35 pe care Turcia intentiona sa le achizitioneze dar care se dovedesc “un pod mult prea indepartat“.

Despre tensiunile create in Siria de Turcia nu mai vorbesc, problema crearii unui Kurdistan independent, mai mic sau mai mare, se va pune tot mai acut iar Ankara va intra pe orbita Moscovei intr-un mod implacabil. Din acest motiv se vorbeste tot mai mult de implicarea otomanilor in proiectul rusesc de constructie a avionului Sukhoi Su-57 PAKFA la care indienii deja au renuntat dupa ce au investit opt sau noua miliarde de dolari, si pe care sa-l cumpere cand l-or termina rusii.

Desigur, multi au spus ca decizia turcilor de achizitie a unor sisteme rusesti de armament este “o miscare inteligenta de independenta” dar uita sa spuna ca avionul rusesc Su-57 nu este F-35, nici macar un avion invizibil de generatia a V-a. Incapacitatea Moscovei de a concepe un avion corespunzator cerintelor este si principalul motiv pentru care s-au retras indienii din proiect si acum isi revendica banii in fata oamenilor lui Vladimir Putin.

Su-57 reprezinta incercarea Federatiei Ruse de constructie a unui avion de generatia a V-a printr-o colaborare cu India, Delhi fiind cel mai mare finantator al proiectului, dar care sfarseste prin a deveni inca un avion de generatie 4+++ ca si pana acum.

Avionul pacatuieste, in primul rand, prin lipsa motoarelor iar pentru avionul lor, rusii preconizeaza sa dispuna de motorul necesar (NPO Saturn AL-41F1) undeva in anul 2025. In imagine se observa motorul AL-31F, folosit actualmente, dar care a luat foc chiar pe pista de test. In a doua imagine se observa unicul motor Saturn AL-41F1 montat pe un avion Su-57 si care se diferentiaza de cele folosite pana acum pentru ca este mai scurt.

Un alt handicap al avionului rusesc este radarul AESA pe care il doresc operational. Un astfel de radar a fost construit in conditii de laborator dar niciunul nu a fost instalat la bordul avioanelor Su-57 prototip, asta in timp ce americanii, francezii, englezii si restul europenilor dispun de radare AESA pe toate avioanele lor de lupta recente.

Practic, rusii incearca sa construiasca ceva bazandu-se pe cunostinte limitate despre invizibilitate si o tehnologie furata din epava avionului Lockheed F-117 Nighthawk doborat cu circa doua decenii in urma de sarbi in timpul razboaielor etnice din Jugoslavia.

Ce urmeaza de aici inainte nu poate decat sa ma bucure, pe mine cel putin. In primul rand, alianta Nord-Atlantica are din aceasta saptamana un nou membru pe langa cele 29 de state NATO si aliatii acestora din categoria “Global partners”: Japonia, Coreea de Sud, Afganistan, Australia, Irak, Mongolia, Noua Zeelanda si Pakistan.

Posibila iesire a Turciei din NATO, intr-un fel inseamna pierderea unui aliat esential ce obliga alianta si Statele Unite la mari investitii pentru intarirea militara de pe flancul sud-estic, a Greciei si mai ales a Romaniei. Aceste lucruri se traduc prin inchiderea iminenta a bazei NATO de la Incirlik iar ca raspuns vor fi dezvoltate bazele de la Papa – Ungaria, Graf Ignatievo – Bulgaria, Larissa – Grecia si mai ales a celei de la Mihail Kogalniceanu – Romania.

Parca-l vad pe Erdogan, cantand “Internationala” ca suta de avioane dorita de Turcia se dovedeste un vis imposibil de atins, asta in pofida faptului ca primul dintre acestea urma sa ajunga la Ankara chiar pe 21 iunie 2018, peste nici trei saptamani.

© Matei DONEA – 3 Iunie 2018