Parerea ta conteaza, scrie-ne !
Ce asteapta lumea de la intalnirea lui Donald Trump cu Kim Jong Un si ce va primi?
De maine ne intoarcem la razboi
Dupa ani de incordari disperate, cu momente in care lumea s-a aflat la un milimetru de dezastru, presedintele Donald Trump spune ca primavara acestui an poate aduce o rezolvare tuturor celor ce o asteapta de la cele doua corei aflate inca in razboi de mai mult de o jumatate de secol.
Acestea fiind spuse, sigure sunt doua lucruri iar aici ma refer la refuzul nord-coreenilor ca intalnirea presedintelui american cu Kim Jong Un sa se desfasoare la inchisoarea de la Guantanamo si ca Air Force nu va platii cele 24 de milioane de dolari cat reprezinta costul noilor frigiderelor dorite de Donald Trump la bordul aeronavei prezidentiale.
Chiar daca sosirea presedintilor in Singapore s-a petrecut pe parcursul zilei de ieri, intalnirea lui Donald Trump cu liderul Kim Jong Un, va avea loc maine in hotelul singaporez Capella, un resort de inalta calitate ce are toate sansele din lume sa ramana in istorie ca locul unde s-a pus punct regimului totalitar nord-coreean.
Cand spun acest lucru, logic daca vorbim, primul lucru neserios pe care ne indeamna politicienii sa o inghitim este denuclearizarea Coreii de Nord. Frumos de tot, teluri inalte demne de genearatia “flower power” dar nu ne spune nimeni cum se face asta. Sigur, daca exista vointa isi vor demonta singuri armele dar ce fac cu plutoniul ala cand doar doua-trei state pot sa-l neutralizeze, ce facem cu bagajul de cunostinte tehnice pe care il au si care-i va ajuta sa obtina alte arme in doar cateva luni. De asemenea, nimeni nu ne spune cum vor fi sterse toate informatiile stiintifice necesare la constructia unei bombe nucleare din capetele coreenilor?
Cum nici timpul nu-l putem da inapoi eu unul zic ca ar fi mai bine sa-i stergem direct pe ei din istorie pentru ca din cenusa radioactiva a coreii sa nu se mai ridice nimeni mai multe mii de ani, si nici din aceia iraniana (by the way).
Atunci cand incercam sa vede ce se va intampla la intalnirea dintre cei doi lideri, trebuie sa privim motivele de pace si razboi pe care le au partile plus avantajele sau dezavantajele ce vor rezulta dintr-o directie sau alta pe care o vor porni.
Cu siguranta exista suspiciuni in ambele tabere, daca le putem numi asa, iar din punctul de vedere al Statelor Unite sunt clare cateva lucruri. Koreea de Nord, in primul rand, nu reprezinta un pericol intolerabil pentru americani dar este unul mortal pentru Japonia si Coreea de Sud – state de care SUA are o vitala nevoie in blocarea hegemoniei chinezesti.
Ca o scurta paranteza trebuie spus ca tensiunile acumulate in zona statelor limitrofe Marii Chinei de Sud sunt explozive dupa ce Beijingul a construit o serie de insule artificiale ce teoretic ii permit sa controleze si sa solicite taxe de tranzit de la navele comerciale ce navigheaza in zona. Conform legislatiei internationale, care i-au dat dreptate statului Filipine, nicio constructie artificiala nu aduce unui stat spatiu teritorial marin sau Zona Economica Exclusiva, asa cum pretinde China iar dupa ultimele evenimente statul filipinez si-a pus in alerta fortele armate acuzand Republica Chineza de violarea repetata a apelor sale teritoriale ce formeaza asa numita ZEE (200 mile marine de la limita litorala).
Statele Unite, incercand sa pastreze libertatea circulatiei maritime, a patrulat in numeroase randuri prin zona insulelor artificiale chinezesti si a demonstrat intr-un mod indubitabil amplasarea unor ample sisteme militare chinezesti pe respectivele insule articiale, chiar aterizarea unor bombardiere nucleare pentru realimentare in cadrul unor exercitii militare efectuate de Beijing.
Despre China este mai bine sa nu vorbim in acest moment, nervozitatea asiaticilor fata de intalnirea din Singapore si intentiile lui Kim Jong Un sunt la cote maxime (spune New York Times), mai ales ca Beijingul a sustinut regimul nord-coreean din prea multe puncte de vedere pentru a le insirui aici iar parghia politica pe care o are China se manifesta acum prin reamplasarea unor sisteme de rachete antiaeriene si antiracheta tip HQ-9 pe insulele artificiale Woody Island (dupa cum semnaleaza CNN).
Revenind la intalnirea liderului nord-corean cu Donald Trump, remarc ca Statele Unite isi doresc aliati puternici impotriva pericolului chinezesc si pentru ai obtine trebuie sa faca o oferta “de nerefuzat”, despre care vorbeste si analistul James Shapiro, dar care pe moment sa nu lezeze interesele chineze, securitatea sud-coreana si nici propriul buget.
Privitor la interesele Republicii Populare Chineze, atat ca mare putere militara cat si economica, aceasta nu va accepta aparitia unui stat capitalist ultra-modern tehnologic si cu o populatie semnificativa chiar la granitele sale. Din acest simplu motiv, o reunificare a celor doua coreii este exclusa din start.
Un stat corean unificat va pune imense probleme economice chinei si o va obliga la investitii militare de mare amploare. Daca ar fi dupa China probabil ca razboiul in peninsula era inceput de multa vreme din moment ce speranta “conservarii” unui sistem de tip comunist, dupa ce au intrevazut foloasele celui capitalist, sunt doar teoretice. Pana la urma chiar si Cuba a inteles ca viitorul nu are nicio legatura cu Marx si Engels.
Cu exceptia ridicarii unora dintre sanctiunile internationale, tot excluse sunt investitiile americane in zona nord-coreana pentru ca acest lucru ar putea conduce la nemultumiri profunde si la o marginalizare a Seulului cu pastrarea amenintarii militare pe care Coreea de Sud o tolereaza cu greutate.
Un tratat international este greu de semnat si mult mai greu de pus in aplicare atunci cand un acord, o data semnat, este guvernat doar de onoare. “Gentleman’s agreement“-ul este singura legislatie ce guverneaza tratatele internationale iar Iran a demonstrat ca vremea cavalerismului a cam trecut din clipa in care inclacarea sa de un stat ce nu are nimic de pierduut este o situatie frecvent intalnita. Prin urmare, indiferent de acordurile ce vor fi inchetate intre Statele Unite si cele doua coreii, vor exista tot timpul suspiciuni privind incalcarea sa de cealalalta parte.
In afara amenintarii nucleare ce planeaza asupra Coreii de Sund si a Japoniei, ultimul aspect de care Donald Trump trebuie sa tina cont este amenintarea militara conventionala de care dispune Kim Jong Un si care mobilizeaza aproximativ zece mii de tunuri masate in “buzunarul” din zona Panmunjom a provinciei Hwanghae. O zona relativ minuscula dar care se afla situata la nici 50 de kilometri de capitala Soul, capitala pe care o pot distruge fara sa mai punem la socoteala armamentul nuclear.
Foarte scurt acesta este principalul motiv pentru care Statele Unite nu a luat decizia unui atac impotriva Coreei de Nord inainte ca Pyongyang (Phenian) sa dispuna de capacitati nucleare. Un atac indreptat impotriva nordului de Statele Unite ar afecta intr-un mod catastrofal una dintre cele mai bogate si industrializate state din lume, Coreea de Sud, iar din momentul dobandirii capacitatilor nucleare alaturate vectorilor purtatori (rachete) supun si Japonia unui risc impresionant.
Destul de rece, sunt sigur ca intalnirea dintre Donald Trump si Kim Jong Un nu va avea niciun rezultat. Mai sper doar ca uitand de amenintarile aruncate la adresa sudistilor si Statelor Unite, se poate spune ca liderul nord-coreean are un singur scop in viata: supravietuirea personala, a regimului si clanului sau prin indiferent ce mijloace. Din acest simplu motiv imi este imposibil sa intrevad o cale de incheiere a unui acord care sa conduca la denuclearizarea Coreii de Nord. Glumind putin, ramane doar imposibila solutie ca presedintele Kim Jong Un sa conduca intreaga peninsula coreana plus armata “sudistilor”.
La fel ca in evul mediu, se intalnesc sefii si o dau “parte-n parte”