Parerea ta conteaza, scrie-ne !
Sărbătoarea Naşterii Domnului, numită în popor Crăciunul, este sărbătorită în fiecare an la 25 decembrie si ne aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru mântuirea noastră.
Sfânta Scriptură ne învață că la baza întrupării Fiului lui Dumnezeu stă iubirea, atributul principal al lui Dumnezeu. „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe Fiul Său în lume”, iar continuarea textului Evangheliei ne liniștește sufletele cu nădejdea mântuirii: „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”!
Sărbătoarea Nașterii Domnului reprezintă un prilej de a reflecta asupra a tot ce am realizat pe parcursul anului, dacă acțiunile noastre de până acum s-au bazat pe smerenie și dragoste frățească. În astfel de momente realizăm ce anume trebuie să îmbunătățim la noi și să ne dăm seama că trebuie să acționăm mereu din suflet.
În noaptea aceea sfântă, un Fiu de Rege s-a făcut copil și ne-a învățat ce înseamnă dragostea și umilința. A fost cea mai frumoasă lecție pe care omenirea a primit-o vreodată.
Cu adevărat, Nașterea Domnului poate fi socotită sărbătoarea dragostei divine și învingerea egoismului din sufletele noastre. Încă din momentul Nașterii Domnului, cosmosul nu a rămas dator, ci a răspuns cu darurile sale la darul primit de la Dumnezeu: pământul a oferit peștera, îngerii cântarea de bucurie, magii darurile. Hristos devine darul veșnic făcut nouă de Dumnezeu, iar acest dar vine în lume aducând multe alte daruri: iertarea păctelor, biruirea morții, vindecarea bolnavilor, învierea morților și nenumărate alte binefaceri despre care ne vorbesc sfinții Evangheliști. De aceea, cu ocazia Crăciunului, înainte de a aștepta daruri, ar trebui ca noi să fim primii care dăruim.
De asemenea, acum mai mult ca niciodată ar trebui să renunțăm la egoism și să încercăm să fim mai uniți, căci numai așa noi, ca oameni, putem să evoluăm și să ne apropiem de Dumnezeu. Iar prin apropierea de Dumnezeu, vom reuși să realizăm numai lucruri bune pentru noi și pentru cei din jur.
Cum răspund eu, cum răspunzi tu la o dragoste atât de mare?
Din păcate goana după vânt, invidia răutatea, ura față de semeni fură puțin câte puțin din adevărata semnificație a Crăciunului.
Ochii încetează să mai privească cu dragoste, gura nu mai rostește cuvinte frumoase, mâinile au uitat că pot să fie folosite și pentru a îmbrățișa.
Cum ne pregăteștim noi de acest Crăciun?
Rămânem în întuneric, acoperiți de răutate sau lasam ca lumina din iesle să strălucească și în viața noastră?
Vă doresc din suflet ca de aceste sărbători să aveți puterea să iubiți, să dăruiți zâmbete și să lăsați ca pacea ce a adus-o MICUL PRUNC să vă inunde viața!