DJI Mavic, The Next Generation

Asa cum spuneam, nu stiu prea precis cand vine dar sigur vine “evolutia urmatoare” a dronei DJI Mavic pe care o putem numi “The Next Generation” pana ce producatorul ii va alege un nume care sa o distinga de restul familiei dupa ce va fi lansata pe piata cel mai probabil in luna septembrie a acestui an ori poate in decembrie sa faca concurenta filmului Top Gun Maverick.

Lumea dronelor a cunoscut o dezvoltare extrema in ultima perioada de timp si tocmai din acest motiv ridica numeroase probleme de securitate in zonele sensibile din preajma aeroporturilor, a inchisorilor sau obiectivele de importanta nationala. Pana la a ajunge sa discutam despre legislatia pe cale de adoptare in Uniunea Europeana, o legislatie care in Romania va relaxa si mai mult conditiile de utilizare a dronelor (sa moara aia din parlament de ciuda), este important sa aruncam o privire la generatia urmatoare a indragitei drone DJI Mavic, a treia in ordine cronologica si care suscita un interes extrem in lumea celor ce iubesc zborul dar nu sunt piloti pe alte aparate de zbor.

La fel ca autovehiculele autonome care inca nu au atins teoreticul lor potential, dezvoltarea aparatelor de zbor fara pilot la bord (Unmanned Aerial Vehicle – UAV) nu mai poate fi incetinita datorita beneficiilor pe care le aduc si pe care le vor oferi cu mult mai mult in viitor, este important sa vedem in ce directie tehnica se merge si sa tinem cont cu strictete de necesitatile de securitate aeriana, prostiile cu secretele de stat sunt doar prostii din moment ce exista sateliti de peste o jumatate de secol – cu mult inainte ca noi cei ce folosim drone sa ne fi nascut.

In ultimul timp am vazut destule aberatii pe marginea viitoarei drone DJI Mavic 3, sau cum se va numi aceasta, iar multe dintre fantezii pornesc de la forma generala. Prima “evolutie” prognozata vorbind despre ceva relativ similar cu DJI Inspire si pe care o puteti vedea mai jos.

Am spus ca forma si structura actuala este confirmata de toata linia produselor “consumer” de la DJI, Autel, Parrot si chiar Skyduo, iar modalitatea de pliere a Mavic-ului este aproape perfecta, o modificare a formei sau a sistemului de pliere din acest moment fiind o incercare echivalenta cu reinventarea rotii si punct. Ma rog, poate doar bratele frontale le-as deschide invers din moment ce teoretica protectie la o posibila ciocnire frontala este inutila.

Noua drona ce va sa vina, in afara necesitatii de inregistrare la AACR cum este cazul in Romania de la o anumita greutate in sus (500 gr.), din punct de vedere legislativ se impun doar doua aspecte ce trebuiesc sa fie luate in calcul de constructori. In primul rand ma gandesc la ADS-B (Automatic Dependent Surveillance – Broadcast), un transponder emitator radio (“out”) care semnalizeaza drona in aer catre alte aparate de zbor si cel mai important aspect zic eu este receptia (“in”) prin care i se semnalizeaza operatorului de drona apropierea unui alt aparat de zbor – un receptor care sa permita captarea emisiilor de la transponderele care se afla intr-o anumita raza.

In privinta greutatii pe care tehnic o voi aborda mai jos, acum vreau sa spun ca legislativ este totusi importanta greutatea si in afara necesitatii de inregistrare (identificare) la AACR, greutatea urmand sa incadreze drona si implicit operatorul in categorii care in viitor vor necesita sau nu un atestat. Nu imi este “frica” pentru mine, sunt sigur ca pot sa trec examenul chiar daca ma trezeste cineva la ora 3 noaptea si ma ia la intrebari, dar orice formalitate administrativa te baga la cheltuieli si reduce din drepturi, indiferent daca vorbim practic sau doar la modul teoretic.

In privinta securitatii, singurele doua lucruri care au relevanta pentru mine este sistemul ADS-B si greutatea aeronavei 🤣 , ma rad (frate) pentru ca nu ai cum sa-i spui “aeronava” unei dracii de nici un kilogram.

O facilitate care m-ar face sa-mi schimb drona este sistemul ADS-B, “AirSense” cum l-a botezat DJI, numai ca cel in/out este suficient de masiv pentru a nu-l putea lua “la bord” iar pana in acest moment sistemul de pe Mavic Air 2 transmite doar pozitia dronei in aer catre restul participantilor la zbor. Ramane ca producatorul sa decida ce este mai important, sa informeze operatorul dronei (un personaj ce poate sa fie sarit dupa fix) si sa se lase pe mana lui sau sa informeze pilotii ca nu sunt chiar singuri la un moment dat.

Un lucru important la noua iteratie este autonomia, mi-as dori macar vreo 10 – 15 minute in plus chiar daca pentru asta i s-ar adauga o jumatate de kilogram peste cele aproximativ 900 de grame contemporane. Bineinteles, tot eu zic, greutatea muschilor suplimentari (ca sunt “muschi”, nu “slanina”) nu trebuie sa sperie pe nimeni din moment ce drona va trece cu mult peste limita de unde trebuie inregistrata (identificata, ma rog) si plusul la greutate nu cred ca va deranja, asa cum nu deranjaza nici la Autel Evo II care are plusul de autonomie si din cauza greutatii bateriei 365 gr fata de cele 297 gr ale bateriei de la Mavic-ul actual.

Important de retinut aici este ca Mavic are 907 gr in versiunea Pro si 905 gr in versiunea Zoom iar Autel Evo II are 1.127 gr si respectiv 1.174 gr in versiunea Pro.

Mi-am propus imbogatirea flotei si inca evaluez Autel Evo II, aceasta este o optiune dar nu pentru ca filmeaza 6 sau 8K ci pentru ca are o autonomie de zbor cu mult mai mare si atunci cred ca aici TREBUIE sa lucreze DJI, urmatoarea lor drona dusa la peste 40 de minute de zbor (sa depasasca Autel Evo II) este ok chiar daca Statele Unite spun ca asiaticii spioneaza. Caut schimbarea doar datorita unei autonomii mai mari iar prima optiune este urmatorul DJI Mavic pentru ca a creat un ecosistem divers si fiabil in care asigurarea “care refresh” joaca un rol important.

Bineinteles, daca DJI nu va oferi autonomia de care vorbeam o sa optez pentru Autel Evo II si nu o sa fac aceasta alegere pentru camera, in acest moment nu are niciun rost capabilitatea filmarii la 6 sau 8K din moment ce nici macar pe ce sa le vad nu am, nu mai spun ca un procesor cu patru nuclee si placa nVidia 1070 lucreaza greu la 4K – oare cum va fi la 6 sau 8K si intr-un program dificil ca Adobe Premiere?

Camera foto/video este facilitatea pe care cei mai multi o vad evoluata cel mai spectaculos, mergand chiar spre “micro four thirds” dar cred ca aceste aspecte sunt SF-uri si nu vor fi prioritare din mai multe motive. Cu exceptia M4/3-ului restul sunt dificultati care chiar daca nu sunt imposibil de depasit nu cred ca vor fi puse pe lista de dotari chiar daca Autel a facut-o.

Probabil va fi o evolutie la camera dar micro four thirds este deja science-fiction, respectivii senzori sunt foarte mari (prea mari) si implica utilizarea unor obiective deosebite, dificil de miniaturizat. Un astfel de senzor are performante bune in special datorita obiectivelor si daca o aduci acolo plus obiectivele intersanjabile, presupunand ca tehnic este posibil, transforma Mavic-ul direct intr-un Inspire unde numai obiectivele costa de la 1500 euro in sus. La 2000 euro drona plus un obiectiv fie si numai de 1000 euro o sa fie nevandabila.

Am vazut si multe speculatii legate de un bitrate superior celui actual la inregistrarile video, mergandu-se cu sugestia spre 150 Mb/s dar si aceste valori imi par nerealiste din moment ce SD cardurile normale refuza sa scrie peste 100 Mb/s iar cele de alt tip, cum ar fi monstruasele CompactFlash, ajung la preturi nejustificate pentru mainstream.

In caz ca DJI isi bate capul cu bitrate-ul, la vitezele nesatisfacatoare de scriere pe SD-urile conventionale, se poate orienta direct spre un SSD m.2 “half size” si care la viteze incomparabile costa doar vreo 30 de dolari.

Din punctul meu de vedere cred ca se va generaliza un senzor de 1 inch cu filmare la 4K in 60 fps si hyperlapse 8K. Acum, ce functii sa aibe noua camera video e o poveste lunga si multe lucruri pot fi puse pe ea, cei de la Autel au demonstrat-o. Din acest motiv camera ideala o vad sub aspectul unei capabilitati de filmare 6K plus zoom optic 2x alaturi de unul digital tot 2x, lucru care ar aduce un zoom total de 4x in filmare 4K lossless si un HDR imbunatatit fara stabilizare optica.

Daca acceptam generalizarea senzorului de 1 inch atunci nu cred ca va fi oferita filmarea 8K, poate nici chiar 6K din moment ce problemele sunt date de dimensiunea senzorului, faptul ca produce caldura in anumite moduri de functionare, ca are nevoie de o optica imensa si va necesita o putere de procesare destul de dificil de asigurat la bord pentru senzorul respectiv. Nu nu in ultimul rand se pune intrebarea pentru ce ar fi nevoie de asa ceva cand doar prelucrarea 4K ulterioara necesita o dotare pe care putini entuziasti o vor lua in calcul daca nu au o profesie in domeniu.

Un alt lucru care trebuie sa evolueze mult este sistemul APAS, din cate am vazut pe internet nici chiar versiunea 3.0 prezenta pe Mavic Air 2 nu este prea buna, performantele obtinute de Autel si Skyduo 2 sunt net superioare. Inca nu cere nimeni sa mearga pe bicicleta prin padure si drona sa-l urmareasca dar daca agata o creanga in primii zece metri langa o padure eu zic ca trebuie facut ceva aici.

Tragand linie si adunand, DJI Mavic – Generatia Urmatoare 😀 , va fi o evolutie pentru ca si aici s-au terminat revolutiile, cel putin eu nu vad ce s-ar putea pune intr-o drona semi-profesionala cum e Mavic-ul pentru a rupe gura targului. Vor exista doua versiuni, una “low cost” si una “Pro” dar ambele versiuni cred ca vor avea urmatoarele caracteristici comune:

• Minimum 40 minute de autonomie in zbor;
• Obligatoriu un emitator ADS-B, AirSense;
• Posibilitatea de inlocuire a camerei intre cele doua versiuni, daca ghimbal-ul si camera sunt unitare si folosesc o montura asemanatoare cu aceea de la aparatele foto se rezolva problema;
• Conexiunea radio de 6 Km. in standardul CE si 10 Km. pentru FCC;
• Senzor de 1 inch;
• Hyperlapse la 8K;
• OcuSync sa ramana compatibil cu ochelarii Goggles pentru ca nu am chef sa cheltui bani pe altii noi.

Diferentierea versiunilor se va face in premiera dupa autonomie si tipul camerei.

DJI Mavic NG, varianta “low cost”:

• Greutate sub 900 gr pentru a nu necesita certificarea europeana a operatorului pe noua legislantie UE;
• Filmare 4K la 60 fps si un bitrate similar cu cele 100 Mb/s de acum;
• Daca nu va avea senzor de 1 inch atunci sa fie capabila de filmare 6K cu zoom digital 2x si optic 2x pentru ca agregat sa poata filma 4K si cu zoom 4x lossless;
• Apertura de 1.6 nu este imposibila.

La varianta superioara (sa spunem “Pro”) sunt sigur ca preturile vor fi mai mari, “noblesse oblige”, dar trebuie sa includa:

• Greutate pe la maximum 1.100 gr sau chiar mai putin, daca Autel a facut-o sub 1.200 gr eu unul nu vad de ce chinezii nu ar face si economie la materiale 🤣 ;
• Filmare 6K cu senzor de 1 inch, zoom optic 2x si digital 2x;
• Senzor capabil sa filmeze 10 bits;
• Sistem de salvare cu parasuta (costa circa 100 euro).

Acestea fiind spuse, eu unul mi-as schimba Mavic Zoom-ul actual cu una care sa aibe vreo zece minute in plus de autonomie si un emitator ADS-B, fara sa am pretentia unei camere video mai performante dar mai trebuie sa luam in calcul si costurile care daca depasesc 10.000 de lei in Romania o vor transforma intr-un fruct oprit.

© Matei DONEA – 28 Iulie 2020