Parerea ta conteaza, scrie-ne !

S-a mai stins un foc in metalurgia romaneasca (VIDEO)
Demolari prin explozii controlate la Otelu Rosu
Vechile cosuri de fum de la otelaria Siemens-Martin ce au asigurat functionarea cuptoarelor de la Otelu Rosu, timp de aproximativ 60 de ani, au fost demolate in aceasta saptamana printr-o serie de explozii controlate ce au eliberat terenul actualilor proprietari de fostele constructii, un eveniment ce marchiaza in realitate inchiderea unui capitol al orasului.
Pentru oamenii locurilor, important nu este faptul ca s-au demolat aceste cosuri devenite inutile de peste trei decenii dupa ce topitoriile Siemens-Martin s-au inchis, relevant este ca fostele otelarii electrice inca mai exista chiar daca nu sunt functionale si necesita investitii importante pentru o eventuala repunere in functiune.
Istoria orasului de pe Valea Bistrei se leaga, intr-un mod intrinsec, de focul ce a ars in combinatul metalurgic Otelu Rosu, traditia prelucrarii fierului avand aici radacini din cele mai vechi timpuri, primele ateliere infiintandu-se in anul 1795 si functionand pana in anul 2012 cand, dupa mai multe privatizari nereusite, rusii de la Mechel au falimentat combinatul, magnatul Igor Ziuzin vanzandu-si proprietatile soacrei sale pe doar 50 de euro.
⦁ “Cosurile fostei otelarii de la Otelu Rosu vor fi demolate prin explozii controlate”
⦁ “Gavazzi executa combinatul de la Otelu Rosu si statul roman“;
⦁ “Fratii Gavazzi castiga 2,5 milioane dolari de la Otelu Rosu“;
⦁ “Disperare in randul angajatilor Mechel“;
⦁ “Ductil Steel a intrat oficial in procedura de insolventa“;
⦁ “Inca o data Otelu Rosu se inchide“.
Pana la urma, daca ar fi sa privim cu realism industria noastra metalurgica, in comparatie cu cea din alte tari, Romania n-a fost un mare producator nici chiar in vremea sistemului comunist de trista amintire. Din datele statistice putem vedea cu usurinta ca productia autohtona nu s-a plasat niciodata mai sus de locul 25 intr-un top mondial.
Desigur, in acest moment nu mai ocupa nici macar locurile din trecut dar acest lucru nu se datoreaza unei asa numite “coruptii” sau “hotii” organizate de cineva si in urma careia s-a demolat tot ce s-a construit anterior. Industria metalurgica nationala a falimentat in principal datorita concurentei internationale, productia mica in raport cu cererea si lipsa de competitivitate a preturilor pe plan mondial.
Pentru ca economia internationala este una globalizata si comertul de orice natura este chieia unei evolutii.
Trebuie spus ca in trecut au existat mari producatori in Statele Unite, Germania, Federatia Rusa (fostul URSS), Marea Britanie, producatori care la randul lor au ajuns in declin in cea mai mare parte. Reconfigurarea pietei metalurgice si siderurgice au adus in prim plan alti mari producatori: China, Japonia, India. Dintre acestia remarcandu-se China care produce anual aproape doua treimi din produsele metalurgice fabricate pe plan mondial, de aproape zece ori mai mult decat produce actualmente Statele Unite si Federatia Rusa insumat.
Lumea, istoria si economia mondiala merge mai departe, cu sau fara noi.