Mandru ca sunt roman !

Parlamentarul meu, deputat sau senator, merge la Bucureste pentru a face avere nu pentru a ma reprezenta pe mine. In cel mai fericit caz nici nu isi face simtita prezenta pe acolo, asa cum obisnuieste Crin Antonescu si multi, multi altii. Cei care nu sunt asa, daca exista, sper ca imi  scuza starea si perceptia (nu foarte deformata) asupra realitatii.

Avem un legislativ reprezentat de cele doua camere ale parlamentului in care deputatii si senatorii nostri nu fac altceva decat sa se imbogateasca, sa isi administreze afacerile prin legaturi de rudenie sau prietenii. (mai bine spuneam grupuri de interese… notiunea de prietenie e aproape inexistenta pentru alesii nostri, e ceva , asa, intre Tic si Ursu din Ciresarii, de exemplu…)

In ciuda tuturor incercarilor de reducere a numarului de parlamentari acestia sunt tot mai multi si mai multi, cei vreo 471 din prezent vor ajunge din aceasta iarna sa fie peste 500, fenomenul de inmultire fiind sustinut de toate partidele, acestea fiind obligate sa-si recompenseze cumva activistii din teritoriu iar daca vorbesti cumva despre referendumul de reducere a acestora USL-ul iti sare in cap spunand ca nu e bine, conduce la dictatura. Oricum o dam noi, ei ne-o dau mai subtil si, culmea, le si face placere. Ba chiar nu ii intereseaza ce simtim noi: ne violeaza cu zambetul pe buze, ceartandu-ne ca nu avem orgasm.

Si atunci, cine sa ma reprezinte si pe mine in parlament ? Imi doresc un om in care sa am incredere si de la care astept solutii pentru problemele comunitatii, sa asigure un legislativ onorabil, in slujba cetateanului nu a propriului buzunar.

Vreau un deputat caruia sa nu ii platesc doar salariul, sa fie disponibil pentru cetatean macar o data pe luna, nu doar o data la 4 ani, asa cum procedeaza actualul deputat Ion Mocioalca, lider al PSD in Caras Severin. Sa ma asculte, sa isi noteze, sa vad ca se zbate, sa vad ca dupa 9 luni s-a nascut ceva care are sanse sa creasca mare si voinic, daca ne ocupam impreuna de el.

Zilele trecute discutam cu un prieten spunandu-i ca toamna aceasta va fi una calma si fara surprize, cel mult cu mici, foarte mici exceptii aparute sa tulbure ansablul candidatilor USL pentru parlamentare.

De cand ma stiu , de cand incerc sa observ scena politici autohtone dar mai mereu ma simt “orfan”. Permanent am incercat sa am deputatul meu, cel pe care sa-l simt ca ma reprezinta in legislativ. Am votat un om sau altul si a iesit altcineva, unul care s-a aratat interesat de oameni numai in cele doua – trei luni dinaintea alegerilor si care o data ce isi vede mandatul in buzunar intorcea spatele tuturor, inclusiv celor ce l-au ales din propriul partid.

Mama ei de politica… de obiceiuri dambovitene cu origini bananiere !

© Matei DONEA – 1 Octombrie 2012