Parerea ta conteaza, scrie-ne !
![Uniunea Europeana]( "uniunea europeana")
- Uniunea Europeana
– Prima parte
Dupa o perioada de mai multe decenii de capitalism feroce, subordonat razboiului rece, Europa si-a revizuit politica, in ultima parte a secolului trecut, spre una indreptata in a asigura drepturile individului, un fel de capitalism cu fata umana sau comunism de piata.
Ambele tipuri de societati construite in Europa si-au dovedit valoarea de moment dar luate in ansamblu nu sunt decat idei falimentare pentru societatile statale sau regionale, sisteme ce ajung la un moment dat intr-un impas politic si financiar datorat exceselor.
Sistemul economic capitalist, in forma-i pura reprezentata de societatea americana a anilor interbelici, reprezinta o solutie viabila economic dar catastrofal daca-l privim sub aspectul social in care indivizii slab pregatiti sau lipsiti de competitivitate ajung sa traiasca din mila comunitatii.
“Sistemul suedez” a reprezentat un exemplu pentru batranul continent si spre finele secolului trecut a fost aplicat in numeroase variante ce imbinau grija fata de individ cu competitivitatea asigurata de sistemul de piata, un exemplu de succes fiind Germania si unul falimentar reprezentat de Franta. Principalul impediment ce sta in fata unui astfel de sistem este asigurarea resurselor bugetare, atata timp cat in cazul Suediei se baza in cea mai mare parte pe consumul si exportul de materii prime, resursele naturale reprezentate de minereuri sau constructiile de masini, ce se puneau in slujba unei societati relativ mici cum este cea nordica.
Cu o putere economica si tehnologica dusa la cele mai inalte cote, cele doua economii si sisteme politice aflate la varful piramidei europene, Franta si Germania, au reprezentat pilonii pe coronamentul carora s-a esafodat tratatul de la Maastricht, fundamentul pe care ulterior a luat fiinta Uniunea Europeana, o societate politica, legislativa, monetara si teritoriala ce excede sistemele nationale reprezentate de cele 27 de state membre din momentul actual.
Comunitatea europeana, tributara unui sistem semi-social, a ajuns intr-o perioada extrem de scurta sa fie pusa in fata unei situatii economice dificile. Numeroase state afiliate tratatului de la Maastricht au adoptat o politica nationala menita a asigura un inalt nivel social pentru fiecare indivit, uitandu-se necesitatea unei competitivitati economice in urma careia sa se poata asigura venituri substantiale si o stabilitate solida. Grecia, Irlanda, Spania, Italia si Portugalia au ajuns sa reprezinte “caramizile” ce scufunda intregul sistem european prin creditele contractate discretionar pentru asigurarea veniturilor financiare ale cetatenilor, datoriile suverane ale acestor tari depasind in multe cazuri cele 60 de procente prevazute in tratat si obligand restul statelor sa le acorde noi credite pentru evitarea unei prabusiri sociale comune.
Cu o indatorare externa uriasa, Grecia, reprezinta “capsa” ce poate aprinde oricand bomba de sub fundul politicienilor europeni. Conform finantistilor eleni, datoria suverana a statului grec depaseste 360 de miliarde de euro, 163 % din PIB si nu au fost putine momentele in care statul s-a aflat in fata unei incetari de plati, situatie ce s-ar fi concretizat daca un nou credit nu i-ar fi fost acordat pentru reesalonarea datoriilor scadente.
Astfel ca la finele anului trecut, institutile financiare europene, au renuntat sa mai solicite Greciei jumatate din creditele pe care aceasta le are, aproximativ 100 de miliarde de euro au fost sterse din condica datornicilor iar compensarile pe care statele europene trebuie sa le faca bancilor, asa cum sunt Group Societe Generale din Franta sau Commerzbank din Germania, conducand la o revizuire a acordurilor europene, in principal a celui de la Maastricht. Sprijinul european venit in favoarea Greciei nu cunoaste un precedent, in istoria moderna, iar eliminarea unei creante, la un astfel de nivel, ridica nenumarate probleme economice si morale.
Pentru punerea in aplicare a planului de salvare a Greciei si sprijinirea altor state aflate in dificultate datorita creantelor suverane, Angela Merkel si Nicolas Sarkozy, au propus un plan de stabilitate, Euro Plus, un fel de “Mama ranitilor” menit a modifica tratatul de la Maastricht prin limitarea deficitelor bugetare ale statelor si sprijinirea cu 200 miliarde euro a Fondului Monetar International, un imprumut pe care FMI sa-l administreze pentru consolidarea economiilor in dificultate si care sa fie constituit din cotizarea comuna a tarilor UE.
Intr-un mod justificat destule state de pe batranul continent si-au manifestat dezaprobarea pentru proiectul propus de Germania si Franta, printre acestea numarandu-se Marea Britanie, Ungaria si Bulgaria iar Cehia la dezaprobat prin guvernatorul bancii centrale ce sublinia o posibila eroziune a stabilitatii cehiei in cazul in care aceasta si-ar asuma un imprumut de 3,5 miliarde euro catre FMI.
Referindu-se la cererile UE, premierul maghiar Viktor Orban, declara “Bruxelles nu este Moscova, indiferent cat si-ar dori asta” !