Populari sau populistii, cine il concureaza pe Johannis la prezidentiale

Incet de tot se ridica cortina iar pe scena apar o multime de populisti politici ce-si doresc sa fie populari in incercarea lor de a se impune in ochii electoratului si a-i face concurenta lui Klaus Johannis la apropiatele alegeri prezidentiale.

Cu doua treimi ale mandatului sau de presedinte, Klaus Johannis isi doreste inca cinci ani la Palatul Cotroceni dar uita sa ne spuna prin ce s-a evidentiat in tot acest timp de cand ne reprezinta pe toti. Asta ca vrem sau ca nu vrem.

O privire atenta asupra celor mai mult de 3 ani de mandat scursi, ne arata un teren virgin in care presedintele n-a reusit sa prinda radacini iar singura sa “realizare” pare sa fie contraponderea facuta la PSD, chiar si aceasta fara prea multa tragere de inima ori cu episoade in care l-am putea crede pe Klaus Johannis cel mai bun prieten al social-democratilor cu care s-a straduit din toate puterile sa coabiteze.

In lipsa unui partid sau aliante politice care sa se detaseze pentru prezidentialele din 2019, lucrurile sunt ceva mai simple iar orice partid cu un minim de 5 – 6 procente din simpatia publicului e obligat sa vina cu un candidat propriu macar sa-si reverifice fidelitatea electoratului. Mai mult de atat, atunci cand capitalizeaza peste zece procente in preferintele electoratului poate spera chiar sa conduca unul sau doua ministere in urma negocierilor dint-o alianta post-electorala.

Dupa cum se vede in graficul sondajului IMAS, acesta prezinta evolutia increderii in partide pe ultimele 14 luni si chiar daca unele formatiuni politice nu sunt reprezentate aici, socante sunt valorile pe care le inregistreaza PSD – mai exact spus: “prabusirea acestora de la peste 45 de procente (Decembrie 2016) la mai putin de 29% cat inregistra la finele lunii februarie 2018”. Practic, social-democratii au pierdut ceva mai mult de un procent in fiecare luna iar acest lucru nu poate fi pus doar in seama “eroziunii” aduse partidelor aflate la guvernare, ALDE aproape si-a dublat credibilitatea in randul electoratului.

Din acest motiv, chiar daca formatiunile politice nu il reprezinta pe presedintele statului, deosebit de grava este situatia PSD-ului cu un an si jumatate inaintea alegerilor pentru prima pozitie in stat, moment in care social-democratii nici nu sunt capabili sa scoata in evidenta un candidat credibil.

Plecand de la aceasta idee simpla, avem deja un candidat confirmat indirect pe care il sustine un partid politic. Cand spun “candidat confimat” o fac fara sa am informatii de la Cotroceni dar nu cred ca PNL-ul are atata orbire politica incat sa sustina pe cineva fara sa fi purtat discutii anterioare.

Klaus Johannis va fi candidatul principal al dreptei dar tot din aceiasi parte a eschierului politic vor mai apare alte 3-4 candidaturi:

• USR il va promova pe Dan Barna, ca altul mai evident nu are pe cine;
• PMP, incercand sa-si scape seful de unele repercursiuni, este extrem de probabil sa nu aibe un candidat propriu pentru ca prea “s-a lipit de PSD, ca marca de scrisoare” sau chiar sa le ofere social-democratilor un om, pe Cristian Diaconescu;
• UDMR va merge cu acelasi Kelemen Hunor ca nici ei nu au pe altcineva;
• Al trei-lea candidat “de dreapta”, daca liberalismul romanesc promovat de ALDE-ul lui Calin Popescu Tariceanu mai e de dreapta, va fi tot C.P. Tariceanu cel atoatestiutor si potent (in viziunea lui de 5 – 8 procente);
• Se spunea ca o sa candideze si Dacian Ciolos? Eh, da dar nu o sa o faca din moment ce nu are “bile”.

De pe partea stanga, acolo unde joaca doar social-democratii, o perioada destul de lunga auzisem voci privind o posibila candidatura a exPSD-istului Cristian Diaconescu, cel care acum joaca in echipa lui Traian Basescu dar acesta si-a demonstrat vulnerabilitatile in trecut.

Cu siguranta sunt multi cei ce isi amintesc de Congresul PSD din februarie 2010. La momentul respectiv, Cristian Diaconescu a candidat pentru functia de presedinte al partidului dar s-a retras intr-o singura noapte lasand sa apara banuieli despre unele santaje pe care totusi nu le-a demonstrat nimeni. Oricum ar fi, cel ce ii facea concurenta lui Micea Geoana a renuntat subit si ulterior a ajuns in echipa si partidul lui Traian Basescu. “Gurile rele” din vremea respectiva mentionau ca a renuntat la candidatura si si-a oferit suportul chiar liderului de atunci impotriva caruia candidase.

Prin urmare, la PSD o sa fie un “no name” – o marioneta scoasa in fata de interesele baronilor locali ori s-ar putea sa fie chiar tanara iubita a ilustrului lider Liviu Dragnea. Dupa parerea multora, Liviu Dragnea nu a adus-o degeaba la congres pe tanara Irina Tanase ce a fost asezata solemn pe primul rand de scaune, sa o vada lumea.

Se pare astfel ca lucrurile se complica pentru Partidul Social Democrat, eroziunea ce afecteaza orice formatiune politica aflata la guvernare isi face simtita prezenta si pentru PSD dar nu aceasta este principalul motiv pentru pierderea simpatiei publice. Coruptia omniprezenta, seriile de infractiuni infaptuite de multi dintre liderii social-democrati in frunte cu Liviu Dragnea si demonstrate in mare parte de justitie, vor ingropa acest partid la fel cum s-a intamplat cu PDL in anii care au trecut.

Cred ca nu degeaba au aparut o serie de sondaje pe parcursul saptamanii trecute iar acestea ii plaseaza pe urmasii lui Ion Iliescu, Adrian Nastase si Victor Ponta pe un loc secund in preferintele electoratului, dupa PNL.

© Matei DONEA – 16 Martie 2018