Parerea ta conteaza, scrie-ne !
Pregatit de echipa lui Robert Gates, fostul Secretar al Apararii din Statele Unite si prezentat de actualul lider al apararii SUA, Leon E. Panetta, prin intermediul Departamentului de Aparare, raportul anual cu privire la evolutia securitatii si fortelor armate al Chinei, “Evolutia militara si de securitate ce implica Republica Populara Chineza 2011” (Military and Security Developments Involving the People’s Republic of China, 2011) se adreseaza in mod public Congresului american iar studiul remarca meritele asumate de guvernul si ministerul apararii din China in politica de securitate internationala.
Cu toate acestea, daca se analizeaza evolutia infrastructurii, militare si a celei economice, nu se pot trece cu vederea cifrele ce stau la baza dezvoltarii agresive a statului asiatic, fenomen produs in pofida recesiunii internationale prezente in intreaga economie mondiala. In ultimii ani China a alocat fonduri impresionante pentru cercetare, modernizarea fortelor militare si a numarului de unitati, inclusiv introducerea in productie a unor noi categorii de arme, asa cum sunt portavioanele, avioanele de lupta invizibile radar, de generatia a 5-a sau rachete balistice ghidate pe traiectoria de zbor finala (MaRVs) destinate atacarii portavioanelor si care sunt bazate proiect pe rachetele balistice “Dong Feng 21D”.
Fara indoiala, daca vorbim numai de aceste noi categorii de arme aflate in dezvoltare, nu putem avea decat explicatia unei intentii expansioniste si revendicative, tinand cont ca statul chinez se afla angajat in numeroase litigii teritoriale, mai mult sau mai putin acute, cu India, Koreea de Sud, Taiwan, Japonia etc.
Incepand cu sfarsitul anilor ’50, politica internationala a chinei a vizat o neutralitate in declaratii si una partizana in actiuni. Nici sub conducerea Presedintelui Hu Jintao nu s-a facut rabat de la modurile de actiune consacrate pentru statul chinez al carui principal merit economic este capacitatea incredibila de “clonare”, copiere, a oricarui produs occidental, indiferent ca vorbim de alimente, electronice, utilaje sau sisteme militare, iar toate acestea producandu-se pe fondul unui razboi economic castigat de China impotriva comunitatii europene sau a Statelor Unite.
In pofida previziunilor sumbre pentru economia chineza, agentia “Fitch” mentionand ca e posibila o prabusire a economiei locale ce a acumulat o datorie de aproximativ 1600 miliarde dolari, modul de dezvoltare a economiei chineze, prin dezvoltarea infrastructurii locale si copierea unor produse occidentale in cantitati uriase, fiind un real succes economic ce i-a permis o dezvoltare rapida, inregistrandu-se cresteri economice de minimum 5-6 % / an dar care poate ajunge in pragul unui colaps daca vor fi inregistrate imposibilitatea platilor pentru datoriile interne acumulate.
Capitolul de dezvoltare militara al oricarui stat are in vedere contracararea unor sisteme performante de care pot dispune posibili adversari. Dupa rezultatele remarcabile ale avioanelor invizibile americane “Lockheed F-117 Nighthawk” si “B-2 Spirit”, cele mai importante puteri militare din lume si-au dorit sa detina un astfel de avion iar statul asiatic n-a facut exceptie, 
Republica Chineza realizand si o “lovitura” diplomatica o data cu primul zbor al avionului “Chengdu J-20” efectuat in timpul cat la Beijing se desfasura vizita secretarului apararii american, Robert Gates.
A 5-a generatie de avioane militare de lupta si-a facut aparitia in 1997, an in care avea loc primul zbor efectuat de “Lockheed Martin F-22 Raptor”. In 1999, pe parcursul luptelor din fosta Yugoslavie, a fost doborat un avion “stealth” (invizibil radar) “F117 Nighthowk” iar o perioada dupa acest eveniment s-a afirmat ca epava recuperata de sarbi a ajuns in China dupa ce a fost cumparata prin intermediul serviciilor de spionaj. Informatii concrete despre epava nu sunt cunoscute dar faptul ca in 2002 China a fost prima tara, dupa Statel Unite, ce a anuntat ca detine un proiect de dezvoltare a avioanelor de generatia a 5-a, “stealth”, ridica numeroase suspiciuni la care contribuie “pasiunea” de copiere extrem de dezvoltata la poporul chinez si incredibilele similitudini dintre avionul “Chengdu J-20” si omologii americani “F117 Nighthawk” si “F22 Raptor”, avionul asiatic avand o sectiune izbitor de apropiata fata de aparatul american “F22” si o tehnologie “stealth” asemanatoare cu cea inglobata in avionul “F117” prabusit in Yugoslavia.
Pentru cei ce privesc doar aspectul exterior se poate remarca o diferenta esentiala intre cele doua avioane, american si chinez, iar aici am in vedere “ampenajul orizontal”, 
in cazul lui “F22” s-a adoptat formula clasica iar mai noul “J-20” foloseste structura “Canard” (“rata”). In principiu, insa, sistemul adoptat de chinezi nu aduce beneficii suplimentare, ampenajul orizontal poate fi amplasat anterior sau posterior planului principal fara a afecta sau a imbunatatii semnificativ performantele. In cazul avionului chinez, prin folosirea acestui sistem nu numai ca nu se obtine un castig semnificativ dar se afecteaza intr-o maniera deosebita chiar esenta avionului “stealth” (invizibilitatea radar) putand fi detectat mult mai usor datorita unghiurilor mari ale unor astfel de aripi.
In privinta originalitatii, interesant este faptul ca Rusia, unul dintre cei mai importanti producatori de avioane militare, nu si-a prezentat avionul din noua generatie decat la inceputul anulu 2007 iar acesta, intr-adevar, este radical diferit fata de constructiile chineze si americane, lucru ce infirma teoria unor solutii aerodinamice similare la necesitati asemanatoare (probleme si rezultate identice).
Inaintea lansarii in productie, in privinta avionului chinez ramanand o serie de probleme de solutionat:
- un avion necesita materiale, aliaje, componente si tehnologii sofisticate, uneori inabordabile prin “ingineria inversa”, iar acesasta maniera chineza de abordare a problemelor nu face decat sa starneasca zambete daca va fi folosita la un sistem militar.
- vor fi dispusi constructorii rusi sa furnizeze motoare suficient de puternice capabile de regimuri “supercruise” (viteza supersonica fara post-combustie) ?
- dispun chinezii de capacitatea integrarii unei avionici moderne in J20, stiut fiind ca electronica de detectie, control si ghidare inseamna extrem de mult pentru un avion militar ?
[FMP] http://www.politicienii.ro/wp-content/uploads/2011/09/chengdu_j20.flv [/FMP]
Pana in anul 2011, un alt proiect militar chinez a fost negat sistematic, precizandu-se ulterior ca portavionul din clasa sovietica “Admiral Kuznetsov”, licentiata de Ukraina Beijingului sub numele de “Varyag“, este o nava al carui principal scop este cercetarea oceanica !
Cu toate zvonurile lansate de presa sud-asiatica, conform carora China construieste un super-portavion nuclear, primul portavion chinez, botezat “Shi Lang”, este o nava clasica, asa cum au si afirmat sursele occidentale, asemanatoare celor construite de Marea Britanie incepand cu anii ’60, dotata cu motoare diesel, motorizarile nucleare fiind apanajul exclusiv al Statelor Unite si din prima parte a anilor 2000 alaturandu-se americanilor un portavion nuclear francez, “Charles de Gaulle”.
Proiectele dezvoltate actualmente de guvernul de la Beijing sunt unele clasice, structurale pentru moment si a caror evolutie viitoare este dificil de previzionat. Portavionul chinez prevede o dotare cu avioane navalizate, “Sukhoi Su-33s” (cod NATO: Flanker D) de provenienta ruseasca dar inferioare versiunilor de avioane “Boeing F/A-18E/F Super Hornet” utilizate de SUA pe portavioane.
In cazul noii clase navale adoptate de chinezi, cei mai mai multi analisti avand o parere similara, Beijing-ul va avea nevoie de 5-10 ani de antrenamente pentru stapanirea celor mai elementare notiuni tactice in utilizarea uei astfel de nave, timp in care avioanele utilizate vor deveni si mai perimate, urmand sa se afle in fata unui nou avion occidental “F35 JSF Lighting II”, similar cu “F22 Raptor” si care va dispune de tehnologia “stealth”. 
Perspectivele de utilizare a unui avion similar pe portavionul chinez fiind imposibila o foarte lunga perioada de timp de acum incolo, datorita faptului ca aparatul “Chengdu J-20” nu poate fi navalizat din cauza dimensiunilor sale.
Intr-un mod succint, principalele caracteristici ale poravionului “Shi Lang” sunt interesante, cu toate ca proiectul are o vechime apreciabila, datand de la inceputul anilor ’80. Propulsat intr-un mod clasic, turbine si motoare diesel, nava are o autonomie de circa 7.200 km., nava are o lungime de 300 m., latime 38 m., pescajul fiind de 11 m. si deplasamentul maxim atingad 65.000 t. Cu un echipaj total de circa 2.700 de oameni, dimensiunile unei astfel de nave o apropie de “super portavioanele” americane, depasind orice alta nava similara cu exceptia celor nucleare ale US Navy. capacitatea de lupta a portavionului este perfecta pentru zona Oceanului Indian unde nu are un adversar similar dar la nivel global este depasit de alte astfel de unitati, fiind capabil sa aiba la bord un numar de doar 26 de avioane “Sukhoi Su-33s” si 24 de elicoptere “Kamov” Ka 28 sau Ka 31.
O ultima categorie de arme incluse in arsenalul chinez sunt rachetele balistice “Dong Feng 21D”, ghidate in ultima faza a traiectoriei, ce nu sunt actualmente incluse in tratate internationale de limitare a proliferarii. Cu o raza maxima de aproximativ 3000 km., proiectilele reactive fac parte dintr-un arsenal tactic ce are ca principala tinta marile nave din flotele consacrate ce opereaza in zona costiera chineza si pot fi echipate cu incarcaturi clasice sau nucleare pentru vizarea portavioanelor adverse.
Regimurile de orientare comunista, indiferent daca au o “condimentare” specifica economiilor capitaliste orientate spre consum sau nu, isi afirma dorinta si interesul pentru pace pastrand mai tot timpul “un cartus pe teava” iar cand spun acest lucru nu ma gadesc decat la cifrele exemplificative ale Armatei Populare de Liberare a Chinei (PLA):
- Chiar daca Beijingul cheltuieste pe aparare cu mult mai putin decat americanii, puterea militara a Chinei creste cu o eficienta demna de speriat. In mod oficial, China a cheltuit 98,8 miliarde de dolari pe fortele armate, in 2009. Analistii spun ca suma adevarata ar fi de trei ori mai mare;
- La inceputul anului 2011, oficialii chinezi au anuntat cresterea cu 12,7% a investitiilor in armata, intorcandu-se la cifrele de dinaintea recesiunii;
- China dispune de cea mai mare armata din lume, 2,3 mil. militari activi si 1,2 mil. in rezerva. In pofida angajamentelor din diversele teatre de operatiuni unde se afla implicata, Statele Unite dispun de un numar total ce atinge 3 mil. de oameni, inclusiv rezervistii;
- Fortele terestre chineze sunt alcatuite din 1,9 milioane de militari, 14 000 de tancuri, 14 500 de unitati de artilerie si 453 de elicoptere;
- Fortele aeriene chineze: 470.000 de oameni, 2 556 de avioane de lupta;
- Fortele marine: 250.000 de militari, 66 de submarine, 27 de distrugatoare, 52 de fregate;
- Arsenalul de rachete: 100.000 de militari, 140 de rachete nucleare cu focoase multiple si peste 1 000 de rachete cu incarcatura conventionala.
Potrivit Business Insider, intr-un teoretic conflict militar desfasurat in urmatorii 30-40 de ani, armata chineza nu ar avea sanse foarte mari in fata masinariei de razboi americane, dar luand in calcul evolutia exploziva a economiei conduse de la Beijing, a incalcarii oricaror tratate de protectie a mediului, a celor comerciale si militare nu se poate spune ca Statele Unite vor ramane cea mai mare putere militara a lumii peste… 50-60 de ani, spre finele acestui secol.