Parerea ta conteaza, scrie-ne !

Unthinkable, o democratie de neconceput
Lumea libera, democratica prin definitia celor mai multe constitutii contemporane, are in prim plan drepturile omului, indiferent cine este acel om.
Democratia si-a pus amprenta asupra unor oameni considerati intangibili. Primul ce i-a simtit mania, in timpurile moderne, a fost presedintele american Richard Nixon, obligat sa demisioneze in urma scandalului “Watergate”, spionarea Partidului Democrat de catre republicani in preajma alegerilor prezidentiale din Statele Unite. Conceputa in hotelul Watergate din Washington, intreaga afacerea a fost dezvaluita de ziaristii Bob Woodward si Carl Bernstein, cotidianul Washington Post in anul 1974, iar finalul acestuia scandal conducand la demisia presedintelui american.
In 1998 inca un presedinte american s-a aflat in dificultate datorita sistemului democratic, de data aceasta Bill Clinton a fost acuzat de o marturie mincinoasa privitoare la o relatie sexuala cu tanara Monica Lewinsky. Scuzele presedintelui ce-si turna cenusa in cap la toate televiziunile americane l-au ajutat sa-si pastreze pozitia de cel mai puternic om al planetei dar fara sa-i mai lase vreo urma de simpatie in ochii publicului de peste ocean.
Un eveniment extrem de trist avea sa se petreaca in 2009, la finele lunii aprilie, regina olandei Beatrix aflata la o parada aniversara, a devenit tinta unui atentat straniu. Un tanar olandez a intrat in multime cu tot cu autoturismul ce-l conducea, atentatul soldandu-se cu 4 victime si 14 raniti.
Si in cazul acestui atentat, lasand la o parte masurile juridice ulterioare, democratia si-a facut loc chiar printre cei raniti, printre cei patru olandezi ucisi. Daca echipa de paza a reginei si-a facut datoria cel mai neasteptat eveniment a constat in protejarea teroristului de furia multimii. Ramas blocat in autoturism, atentatorul a fost protejat de un zid viu creat de politisti si trupele speciale pana la sosirea ambulantei si evacuarea sa.
Aceste sunt numai cateva exemple in care democratia a fost prezenta. Un sistem legislativ in care fiecare om are dreptul sa se impuna indiferent daca se afla in fata unui presedinte sau a unui cap incoronat. Atunci cand democratia vorbeste restul lumii trebuie sa asculte.
Daca presedintele celui mai puternic si bogat stat din lume nu se poate ascunde de justitie, de urmarile ei. Daca un criminal are drepturi in fata unei regine si a familiilor celor pe care i-a ucis e bine de stiut ca exista o exceptie.
Lucrul acela “de neconceput”, in urma caruia cineva trebuie sa decida incalcarea democratiei, a drepturilor fundamentale, pentru a apara drepturile sau securitatea altora. Unthinkable, “De neconceput”, e un film ce vorbeste tocmai despre acel lucru atat de catastrofic incat, pentru a fi oprit trebuie facut orice.
Intr-o lume chinuita de terorism, furtul catorva kilograme de material nuclear poate conduce la terifianta posibilitate a construirii unor arme de distrugere in masa. Atunci trebuie sa apara acel cineva, cel nenumit si necunoscut, dar care trebuie sa rezolve intreaga criza, indiferent de mijloace !
Sunt ani buni de cand lumea intreaga vorbeste despre masurile serviciilor secrete americane luate impotriva celor banuiti de terorism, talibani, Al Qaeda sau alti nebuni retinuti in diferite colturi ale planetei si purtati prin inchisori secrete, inclusiv unele din Romania sau de la Guantanamo bay – Cuba.
Serviciile secrete americane afla de furtul a 8 kg. de plutoniu si realizarea a 3 arme nucleare din aceast material, teroristul lasandu-se capturat dupa ce le amplaseaza in cateva orase americane. Mda… Oricine se gandeste acum ca e un film de duzina, unul in care “baietii buni” prind de veste despre proiectele sataniste, mai bine spus o lucrare a “djinilor” (Djini – Jinn, adica fiintele diavolesti create de focul unor lumi paralele, dupa cum se crede in islam). Va asteptati sa apara pe ecrane o trupa intreaga a celor mai tari baieti, ceva cam ca Rambo sau si mai rau, pentru musulmani, islamisti, arabi si toata liota…
Ei bine apar cativa soldati si un general dar nu e mare lucru de ei, se ocupa mai mult cu paza ! Apare totusi si “eroul” pozitiv sau negativ, depinde cum vrei sa-l privesti. Samuel L. Jackson, un agent secret atat de secret incat nici serviciile secrete nu aveau habar ca el exista. “H”, cum ii place sa i se spuna in film, e specialist in tortura. Baiatul asta trebuie sa faca pe dracu ghem si sa afle unde sunt amplasate cele 3 bombe nucleare.
Cam acesta este subiectul principal iar legatura cu democratia vine in momentul cand un ofiter FBI incearca sa-l opreasca pe “H” din actiunile de smulgere a informatilor, sa lase la locul lor si degetele, unghiile, viata sotiei teroristului si chiar a copiilor acestuia.
Carrie-Anne Moss, agenta FBI, se opune, scoate pistolul, chiar are intentia sa aresteze pe cate cineva dar pana la un punct, la urma urmei era doar un politist. Fata in fata, un american convertit la islamism, teroristul intruchipat de Michael Sheen, se loveste de personajul ce-i decide soarta, un fel de “alfa si omega” jucat de Stephen Root si ale carui cateva cuvinte sunt cele ce apara democratia: “Merge-ti mai departe”.
Nu mai conteaza daca specialistul in tortura reuseste sau nu sa descopere amplasarea bombelor, nici daca le dezamorseaza cineva. Esenta este democratia si faptul ca intr-un anumit moment cineva o poate incalca. Toate acestea imi aduc aminte de lucruri reale, petrecute in septembrie 2001. Imediat dupa au fost lovite cele doua turnuri gemene din New York si Pentagonul din Washington, americanii si-au ridicat in aer aviatia militara. Scopul avioanelor de lupta se reflecta in film in rolul tortionarului. In america de acum aproape 11 ani orice avion, orice avion neautorizat aflat in zbor trebuia doborat, indiferent cine s-ar fi aflat la bord. In film se taie degete, se smulg unghii iar sotia teroristului e impuscata fara comentarii.
Sigur, actiunea este departe de orice ne-am putea imagina vreodata, dar totusi se intampla si in viata reala si in film. Uneori viata chiar bate filmul !
O vreme teroristul rezista dar, intr-un final, destainuie amplasarea a trei bombe si reuseste sa se sinucida, cu putina “contributie” din partea FBI-ulu…
Totusi, inca o bomba nucleara ramane nedescoperita. Atunci putem sa ne intrebam: Uneori, costul democratiei nu e prea mare ?