Parerea ta conteaza, scrie-ne !
A doua revolutie de la Kiev a pus de data aceasta Ucraina intr-o situatie fara precedent, deosebit de periculoasa si alaturi de fosta republica sovietica a isterizat o mare parte a lumii pe care am vrea sa o numim civilizata.
Dupa revolta ucrainienilor si ocuparea integrala a Crimeii de catre Federatia Rusa aceasta se poate gasi intr-o situatie disperata, similara cu punerea la zid a Japoniei inaintea celui de al doi-lea razboi mondial. In 1941, adusi in corzi de sanctiunile si embargoul international, niponii au ales sa-si incerce “norocul” intr-un razboi cu Statele Unite. O reactie rusa poate fi similara daca tinem cont de pierderile financiare inregistrate pe bursele internationale, previzibila inflatie, retragerea investitilor straine si faptul ca sunt suficiente voci ce vorbesc despre “nebunia” lui Vladimir Putin. Gurile rele pomenesc sanatatea acestuia iar afirmatia cancelarei Angela Merkel mentioneaza ca liderul de la Kremlin “a pierdut contactul cu realitatea”, fara ca Bonn-ul sa dezminta cumva respectivul dialog avut cu Barack Obama.
[FMP width=”520″ height=”292″] http://www.politicienii.ro/wp-content/uploads/2014/03/riot-ukraine-kiev.flv [/FMP]
Pe parcursul zilei de ieri, in timp ce referendumul din Crimeea era in plina desfasurare, un binecunoscut jurnalist moscovit isi exprima parerile la adresa Statelor Unite si Uniunii Europene: “Rusia este singura tara din lume care poate sa transforme Statele Unite in cenusa radioactiva”.
In continuare, coincidenta sau nu, spune jurnalistul rus, liderul american Barack Obama l-a sunat pe Putin de mai multe ori iar oficiosul guvernului rus a publicat un articol in care se explica foarte clar, cum functioneaza sistemul nuclear de aparare al Federatiei Ruse, se numeste “Perimetrul” iar in Statele Unite este poreclit “Mana Mortii”.
“Oricum ar sta lucrurile, e clar ca nu se doreste un razboi direct”, a mai afirmat ieri Dmitry Kiselyov la postului de televiziune “Rusia1” si care fara indoiala reflecta un ecou venit dinspre Kremlin pentru ca toate aceste mentiuni sunt facute in detrimentul teoriei “Mutual Assured Destruction” ce nu inseamna altceva decat “Distrugere Reciproca Asigurata”, unanim recunoscuta de militari si politicieni sub acronimul de “MAD”.
In ceea ce priveste raspunsul comunitatii internationale, la nivel politic pentru moment, atitudinea occidentala s-a concretizat printr-o condamnare a Federatiei Ruse iar masurile de limitare a relatilor economice au fost adoptate intr-un scenariu ce ramane de vazut cand si cum va fi aplicat.
Urmatorul nivel al jocului, in ceea ce-i priveste pe europeni, acestia l-au aflat direct din presa, mass-media romaneasca facand publica informatia despre decizia fiscului bastinas ce a solicitat unor judete (oare numai “unora”?…) sa intocmeasca bugete de razboi finantate de Banca Nationala in caz de doamne fereste…
Asteptandu-se decizia politica sau urmatoarea miscare in jocul de sah inceput la Moscova, asa cum a decis Uniunea Europeana si mai ales Statele Unite, primele masuri vor limita circulatia anumitor cetateni rusi si blocarea conturilor bancare aflate in posesia unor afaceristi de origine rusa. Institutiile financiare internationale si bursele marilor piete comerciale, deosebit de sensibile la miscarile politice au reactionat imediat, rubla ruseasca pierzand aproximativ 20 de procente in ultima saptamana iar averile acumulate de oligarhi inregistrand pierderi inacceptabil de mari.
Fara indoiala actiunile de retorsiune venite de la Moscova nu vor intarzaia prea mult, riscul major pentru comunitatea internationala fiind intrarea intr-o recesiune abrupta, un nou razboi rece in care resursele economice vor fi dirijate spre inca o excaladare militara, similara cu aceia din anii 1960 – 1990.
Fara nicio indoiala substratul germinativ al imperiului rus se hraneste din razboaie, indiferent daca la inceputul acestora este agresor sau victima. Unele studii despre acuratetea carora ma indoiesc, vorbesc totusi ca atacul declansat in 1941 de Hitler impotriva URSS-ului n-a fost decat o actiune preventiva ce a precedat cu cateva saptamani declansarea razboiului intre cele doua sisteme numai ca agresorul, in cazul banuit de multi analisti, urma sa fie Stalin si miile lui de tancuri masate deja la granitele trasate prin mijlocul poloniei.
Luat in ansamblul sau fondul problemei, dupa cum mentiona si Costin Georgescu – fostul sef SRI, are in vedere expansionismul rus, referindu-ne aici la tot ce tine de istoria ultimelor secole. Tarii rusi, din cele mai vechi timpuri, se visau mai mereu la Paris, in Viena sau la Berlin, problema este ca incercau sa-si faca “vacantele” alaturi de intreaga lor armata…
Contemporaneitatea a fost croita in conferinta de la Yalta din februarie 1945, datorita careia schisma la care a fost supusa civilizatia dainuind aproape o jumatate de secol. Ulterior despartirea planetei in doua blocuri politice si militare s-a sfarsit cu acordurile secrete incheiate in 1986 la summit-ul de la Reykjavík dintre Presedintele Ronald Reagan si conducatorul URSS Mihail Sergheevici Gorbaciov, cei doi fiind in acelasi timp si liderii celor doua blocuri militare adverse ale momentului, pactul Nord-Atlantic (NATO) si cel de la Varsovia ce reunea tarile europene cu regimuri socialiste, in capitala Islandei inregistrandu-se practic terminarea razboiului rece.
Daca hegemonia de inceput a imperiului tarist avea valente limitate teritorial, de o jumatate de secol acestea au devenit planetare o data cu detinerea unui armament nuclear, asa numitele arme de distrugere in masa consolidand intre cele doua blocuri militare o doctrina in baza careia s-a asigurat echilibrul militar si lipsa agresiunilor reciproce – teoria si strategia “MAD” de care vorbeam.
Dezmembrarea URSS inceputa in 1990 s-a finalizat prin aparitia unei pleiade de state euro-asiatice asa zis independente, lipsite de orice initiativa externa datorita influentei mai mult sau mai putin directe venite de la Moscova prin intermediul unor oligarhi corupti – parghii energetice ce vizau furnizarea sau suspendarea furnizarii de gaze naturale ori energie electrica.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice patru dintre statele nou aparute au mostenit un arsenal nuclear, cel mai important numeric fiind detinut de Rusia si Kazakhstan. In baza Tratatului de Neproliferare a Armamentului Nuclear (NPT sau NNPT), ratificat pentru prima oara in 1968 si extins ulterior prin acordurile de la Budapesta din 1994, Ucraina, Kazakhstan si Belarus si-au cedat intregul armament nuclear catre Rusia sau a fost distrus cu suport international. In schimbul acestei renuntari cele trei state garante, Statele Unite, Marea Britanie si Federatia Rusa, garantand securitatea, integritatea, independenta si inviolabilitatea suveranitatii acestora.
La doua decenii de la momentul in care Ucraina a devenit stat non-nuclear se pot spune foarte multe lucruri. Putem lua in calcul dependenta economica de Moscova, coruptia politicienilor de la Kiev, lipsa de productibilitate, competivitate industriala si inapoierea mentala a unui anumit procent din populatie. Toate acestea sunt argumente pe care Vladimir Putin le are in vedere in relatia cu tarile desprinse din URSS, permitandu-si sa se impuna direct sau persuasiv prin promisiuni sau acorduri economice.
In ceea ce priveste situatia actuala, punctul de cotitura al Ucrainei l-a constituit tratativele de aderare internationla, acordurile de asociere la NATO si Uniunea Europeana. Kievul beneficiind in acest sens din partea populatiei si la ambele directii de evolutie de un suport masiv, inclusiv in randurile cetatenilor rusofoni, ce vine in contradictie cu pastrarea unei zone de influenta, a unui “tampon teritorial” intre granitele rusesti si cele occidentale, obiectiv prioritar pentru Moscova.
Pentru protectia propriilor interese Kremlinul a actionat militar in cazul iranului si siriei pe parcursul anului 2013, impunandu-se in fata Statelor Unite cu toata opozitia politica a Israelului. In zona orientului mijlociu Vladimir Putin a dislocat o importanta flota militara sugerand ca lipsa unei interventii militare este mai buna pentru toata lumea, “cazul ucrainian” fiind o situatie complicata doar de dorinta populara de aderare la Uniunea Europeana, eterogenitatea religioasa, culturala si lingvistica creata de regimul boselvic pe parcursul timpului.
Incercand sa opreasca semnarea acordurilor de pre asociere la Uniunea Europeana se cunoaste neoficial ca Moscova a oferit Ucrainei, practic regimului condus de Viktor Janukovych, o importanta resursa financiara pe care Kiev-ul sa o foloseasca in dezvoltarea economica, lucru pe care Bruxelles-ul nu poate sa il faca nici economic si nici legislativ. Urmarea acestei mituiri fiind faptul ca Viktor Janukovych, mai mult sau mai putin “bucuros de afacere”, nu s-a mai prezentat la Vilnius pentru incheierea acordurilor de europenizare a ucrainei. De aici a inceput sfarsitul…
Dupa revolta ucrainienilor, declansata de refuzul autoritatilor de la Kiev de continuare a preparativelor pentru aderarea la Uniunea Europeana si interventia militara aproape intr-un mod unanim, politicienii si geostrategii au inteles ca Ucraina a pierdut Crimeea, indiferent de rezultatul referendumului din respectiva zona iar din punct de vedere istoric imi este imposibil sa inteleg cum ar putea pastra peninsula atata timp cat nu i-a apartinut pana in 1954 si dupa acest moment s-a aflat in posesia sa doar pentru ca Nikita Khrushchev (ucrainian de origine) le-a daruit-o acestora pentru o mai usoara administrare in timpul cat constituiau impreuna Uniunea Sovietica.
Eforturile politice facute de cancelariile occidentale se concretizeaza astazi pe pastrarea unei Ucraine cat mai mari, limitand aria teritorilor cu populatie rusofona sa intre in componenta Federatiei. Din pacate Kievul recunoaste prin voce unor politicieni sau politologi faptul ca exista un risc major de faramitare a statului, zone intregi putand intra in administrarea Moscovei, a Romaniei, Turciei si Poloniei pe baza autonomiilor etnice (la inceput) sau reintregirile nationale ulterior.
Mergand mai departe o serie de alti ghicitori in stele vad Federatia Rusa ca pe o apocalipsa, premonitile acestora vorbind despre o expansiune ruseasca sustinuta din nou de senilele tancurilor. O campanie de cuceriri indreptata secvential spre vecinii sai. Spre care vecini? Belarus si Kazakhstan ii sunt practic alaturi, Ucraina va fi alaturi in scurt timp si in rest nu prea are pe cine cuceri. Cu o parte dintre vecini are diferende de frontiera si s-ar auzi multe fanfare in Piata Rosie daca Georgia, de exemplu, si-ar schimba haina pro-occidentala intr-una mai apropiata de gandirea ruseasca. Mai raman “de cucerit” Mongolia, Abhazia si moldovenii nostri de dincolo de Prut. De dragul fabulatiei daca acest lucru s-ar petrece care va fi castigul Moscovei? Practic niciunul, in schimb s-ar alege cu un razboi de gherila la fel ca acela din Afganistan si pe care l-a pierdut intr-un final.
Din fericire macar acest scenariu este o fabulatie. Chiar daca vor exista comentarii acide sau acuze reciproce, in cea mai mare parte a sa Ucraina se va faramita iar Rusia nu-si doreste decat liniste pentru a-si aduna resursele necesare in viitor, perioada ceva mai indepartata in timp dar care urmeaza sa o aseze si pe ea fata in fata cu China.
Nici acum si nici peste un timp urmasii tarilor rusi nu au resursele necesare unei ocupatii. Daca in nordul continentului linistea salasluieste de multe decenii in zona sudica totul se afla intr-o profunda excaladare a violentelor. La fel ca Hitler, indiferent daca mai are ratiune sau nu Vladimir Putin intelege ca nu se poate inconjura de inamici pe toata granita, liderul de la Moscova cauta sa inconjoare teritoriul ce-l stapaneste cu un “cordon sanitar”, o zona tampon interpusa intre posibilii agresori externi si daca spatiul de protectie ii va aduce si profit economic este cu atat mai bine.
Scuzat sa fiu pentru ca acum imi aduc aminte tocmai acum de cele ce-mi spunea bunicul meu cand eram mai mic. Spre deosebire de mine i-a cunoscut mai bine pe rusi, a fost la ei acasa pana aproape de Stalingrad. Mai tarziu a facut si drumul invers ajungand alaturi de armata rosie, de data aceasta, pana undeva in Muntii Tatra din actuala Slovacie. Astfel ca rememorez vorbele lui: “…nepoate, tot ce se naste ca femeie acolo la ei merita un singur tratament!”.
– Judecad contemporaneitatea si mai ales mentalitatea ruseasca putem extrapola totul incercand sa nu ne limitam doar la femeile lor…
Ceea ce ma minuneaza in acest moment, intr-un mod retoric bineinteles, e disparitia acelor politicieni si comentatori de televiziune de prin Romania ce-si doreau strangerea relatilor cu Federatia Rusa. Cat de mult isi mai doresc acum aceasta “apropiere”?