Parerea ta conteaza, scrie-ne !
Tara lui: “Nene, imi dai si mie un leu?”
Societatea trebuie sa-si ingrijeasca batranii, pensionarii, copii, pe cei ce dintr-un motiv sau altul nu pot muncii. Daca aceste lucruri sunt adevarate nu inseamna, insa, ca toti locuitorii plaiurilor mioritice trebuiesc sa se transforme in cersetori “la stat”, sa ajunga milogii sistemului lasand la o parte viata demna si infinit mai indestulata comparativ cu aceea a unui asistat social.
Cu toate acestea suntem un popor de asistati social, aproximativ jumatate dintre concetatenii nostri nu produc si nu au produs nimic in viata lor. Cel mult au creat alte progenituri pe care sistemul trebuie sa le ingrijeasca multe decenii de acum incolo.
Cam acestea sunt concluziile pe care le trag din sondaje, neputand sa nu ma minunez de faptul ca dupa un sfert de secol de evolutie romanului nu i-a intrat in cap faptul ca lumea nu a fost si nu este una de asistati sociali.
Acum in preajma schimbarii implacabile a presedintelui, alegatorul roman se asteapta ca urmatorul locatar de la Cotroceni sa-i umple buzunarele cu bani, sa-i ofere o casa, un loc de munca unde nu se munceste si eventual o functie de unde se poate fura, chiar si ace cu gamalie…
Bineinteles presedintele trebuie sa ofere cate ceva la toata lumea, ceva care sa ajunga la toata lumea. Toti ne dorim cresteri de salarii, ca statul sa ne creasca copiii, pensiile, subventiile din agricultura, alea de caldura si potenta din cate cred ca isi doresc unii!
De asta acum am inceput sa aud de proiecte faraonice, vom avea autostrazi (in sfarsit!), vom avea cresteri salariale de multe zeci de procente, pentru cei care poseda o casa sau mai multe noul presedinte va incepe proiecte de genul “mai cumpara-ti o casa” sau o masina, trimite-ti copii sa invete serios pe alte meleaguri si tot asa mai departe.
Din cauza asta suntem tara lui: “Nene, imi dai si mie un leu?”…