Parerea ta conteaza, scrie-ne !
De la o vreme incoace Ductil Steel si judetul Caras Severin se transforma intr-o zona in care piticii isi fac simtita prezenta tot mai pregnant, fie in creierul politicienilor fie prin cele ale jurnalistilor.
Ca avem oameni incompetenti prin mai toate domeniile de activitate e un lucru unanim recunoscut, iar pentru ca Romania e plina de oameni fara minte e incercarea mea disperata de a va obisnui cu aceasta realitate.
Lasand la o parte reputatia lui Iosif Armas, doar cine nu munceste nu greseste, despre combinatul Ductil Steel de la Otelu Rosu s-au scris mii de pagini si au curs rauri de cerneala, pareri si pareri numai ca pe mine nu prea m-a intrebat nimeni. Acum sa nu credeti ca sunt vreo somitate in domeniu dar imi pot exprima opinia si atunci va spun ca respectivul complex industrial e inchis pentru vecie!
Daca va intrebati despre motive atunci o sa va spun ca exista vreo cateva si unul e cel mai important, banii. Sarbii de la Zelezara Smederevo sunt lefteri, de fapt intreaga zona a fostei Iugoslavii e in regres si conform premierului sarb Aleksandar Vucic s-au inceput discutii cu producatorul de otel China’s HBIS Group pentru privatizare dupa ce tratativele cu americanii de la US Esmark au esuat. Toate acestea sunt aspecte pentru care Serbia cauta colaborarea cu Rusia, o rusie supusa sanctiunilor internationale si care la randul ei are probleme cu mult mai mari create de un Vladimir Putin asemuit mai degraba cu Stalin decat cu Gorbaciov.
Vorbeam de bani, cei pentru combinatul de la Otelu Rosu si probabil cel de la Buzau, iar acestia sunt foarte multi. La nivelul anului 2011 se inregistrau 150 milioane euro datorii in conturile Ductil Steel Buzau si punctul de lucru de la Otelu Rosu iar Nikarom solicita la inceputul acestui an 35 de milioane euro numai pentru combinatul din Caras Severin. In privinta datoriilor nu stiu cum se va negocia achitarea acesteia atata timp cat in 2011 se inregistra un profit de circa 10 milioane de lei. Sumele trebuie sa cada in sarcina cuiva iar daca Nikarom isi vinde capacitatile imi e greu sa intrevad vreo solutie pentru achitarea creantelor. Prin urmare, datoria o va plati noua societate sau va iesi un scandal monstru ce se va lasa cu sechestre. Totusi, in acest moment, nu putem spune cu certitudine cum si cine va plati datoriile atata timp cat luam de bune profiturile mici declarate in trecut de Ductil Steel, bazandu-ne pe aceste declaratii creditorii trebuie sa astepte mai mult de doua decenii pana isi vor recupera bani.
Tot ce am spus pana acum am spus numai din punctul de vedere al datoriilor dar trebuie sa vedem cum vor plati sarbii chiar combinatul. La inceput s-a cerut 30-35 milioane de euro pentru unitatea Ductil Steel de la Otelu Rosu. Pretul final a fost fixat la 25 de milioane iar plata sa fie facuta intr-un interval de doi ani dupa achitarea unui avans de doua milioane de euro de catre Steel Works SRL, societatea comerciala ce a semnat antecontractul de vanzare-cumparare cu Invest Nikarom.
Sa va spun acum ce inseamna un antecontract, ceea ce presa carasana evita sa va explice. Practic documentul e o factura “pro-forma” fara obligatii, o bucata de hartie in baza careia se exprima un pret total si un eventual scadentar de plata. Conform celor de la Expert Cont Insolvency SPRL si Cabinetului Individual de Insolventa Marcu Marinela Melania, administratorul judiciar, la data de 3 martie 2016 SC Otelu Rosu Steel Works SRL a semnat antecontractul de vanzare-cumparare si consimte sa plateasca doua milioane de euro in urmatoarele 30 de zile. Daca n-o face poate sa spuna ca i-a murit pisica si n-a avut timp sa se ocupe de procurarea banilor, plateste o anumita taxa de reziliere si gata. In cazul de fata, daca n-a fost organizata o licitatie, nu se va plati nici macat taxa aia de care vorbeam. Nu ii impusca nimeni, punct si salut Calu’!
Finalmente, insa, parca vad cum va veni Iosif Armas si sarbii din Smederevo la usa alora de la Nikarom: “…mai lasa-ma putin, nene, ca sunt om serios”. Esti pe draku’, din moment ce ai acceptat un contract dar nu esti capabil sa-l onorezi nu mai meriti nicio picatura de atentie. Accepti un contract de 25 de milioane euro dar nu esti capabil sa platesti la termen nici avansul de doua milioane, ce sa mai discuti?! Timp pierdut de pomana iar daca m-as afla in postura vanzatorului si as vedea un astfel de “cumparator” ca vine din nou la usa sa solicite o pasuire, dupa ce n-a fost in stare sa achite prima suma de bani, mi-as pune bodyguarzii sa-l scoata afara in suturi…
Daca toate acestea au trecut trebuie sa vedem cum facem cu organizarea productiei. Cand incepi o afacere, in afara banilor necesari, trebuie sa ai doua lucruri foarte clare in cap iar aici ma refer la furnizori si beneficiari. Iti trebuiesc oamenii, materiile prime plus organizarea lantului de transport la intrare si iesire.
– Banuieste cineva ca materialele stau gramada in parcarea vilei lui Iosif Armas? Daca asta credeti atunci niscai tratamente tot trebuie a luati!…
In privinta aprovizionarii cu fier vechi trebuie spus ca valorile sunt destul de mari chiar si pentru un combinat ca cel de la Otelu Rosu. Cuptorul instalat de compania ruseasca Mechel poate produce o suta de tone de otel intr-o ora, e lesne de banuit ca are nevoie de vreo 3 vagoane cu fier vechi pentru o sarja, cel putin 70 de vagoane pe zi. Vagoanele pot transporta pana pe la 45-50 de tone marfa insa la fier vechi greutatea incarcata nu trece de 40 de tone.
In privinta transportului CFR am mari dubii despre siguranta pe care o prezinta calea ferata Caransebes – Otelu Rosu, cale de acces aproape dezafectata de mai multi ani si sigur incapabila sa suporte un trafic zilnic de cateva zeci de vagoane incarcate la maxim. Ca alternativa la transportul feroviar n-ar fi imposibil sa organizezi unul pe cai rutiere dar costurile ajung sa te bage in faliment plus ca soselele din zona nu sunt capabile sa suporte cateva zeci de basculante pe ora, in cateva luni se alege praful de toate soselele carasene.
Presupunand prin absurd ca rezolvi productia si transportul trebuie sa te ocupi de desfacere. Nu de alta, dar dupa ce produci trebuie sa vinzi, altfel te-ai ars, doar nu vor cumpara sarbii tot otelu produs pe Valea Bistrei sa-si faca piramide ca egiptenii.
Un alt lucru pe care nu prea-l stiu otelarii e ca Turcia si China au inundat piata de profil si vand chiar la pret de dumping iar din martie 2011 si pana acum pretul mediu la tona de otel pe piata internationala a scazut de peste trei ori, de la 140 dolari/tona la ceva mai mult de 40 de dolari/tona, plus ca pe toata planeta nu mai contruieste nimeni megaliti de otel. Totusi, daca cineva nu e zdravan la cap atunci chinezii iti fac din platine monumente intregi ca ale lui Keops, cu tot cu mansarda, din cauza asta au multe probleme chiar si englezii cu otelariile lor.
Nu are rost sa va spun ca “lenea cronica” de pe Valea Bistrei a devenit un fenomen si ca nu prea o sa mai gasesti 500 de oameni dispusi sa munceasca la fel ca sclavii pentru un salariu de nici 400 de euro. Trag linie si una peste alta cam acestea sunt motivele mele de indoiala privind redeschiderea combinatului metalurgic de la Otelu Rosu. Sunt indoieli insotite de argumente pe care le exprim in pofida faptului ca pe lume mai sunt si minuni.
[…] © Matei DONEA – 7 Martie 2016 […]
[…] articolul “Ductil Steel, din teapa in teapa in judetul oamenilor cu pitici pe creier” (CLICK AICI) incheiam printr-o nota pesimista privind reluarea activitatilor in combinatul metalurgic de la […]
[…] articolul „Ductil Steel, din teapa in teapa in judetul oamenilor cu pitici pe creier” (CLICK AICI) incheiam printr-o nota pesimista privind reluarea activitatilor in combinatul metalurgic de la […]