Pe malul Bistrei intr-o poiana, critica de carte in grai romanesc

Lipsa de activitate din capul unor concitadini mult prea odihniti i-a tranformat pe multi in scriitori, ma gandesc cu groaza cate carti s-ar scrie daca fiecare ar ajunge la puscarie si cum ar arata padurile patriei dupa vizita in penitenciar a unui neamt coclit ce scrie in grai banatean, dupa ce l-a uitat pe cel romanesc.

Trebuie sa fiti de acord cu mine cand o sa spun ca una e sa apari in antologia “all the time” a Electrecord-ului si cu totul alta e sa-ti pui un nume de scena ori sa te fotografiezi langa un magnetofon. Una este sa ai o voce ca a Didinei Curea, capabila sa infioare si stancile, iar alta e treaba sa ai o voce pe care n-o auzi nici daca strangi solista in brate, o solista al carui singur merit era o mama activista de partid – fie vorba intre noi.

Faptul ca unii dintre fostii otelari de pe Valea Bistrei s-au decis sa devina scriitori n-ar fi chiar un capat de lume, n-ar fi un lucru rau nici chiar daca scriu in grai banatean dar daca pentru a-si atinge scopul se servesc de furt sau plagiat, atunci e un necaz mare si o rusine. In timp ce altii si-au luat picioarele la spinare cand a fost cazul, s-au dus sa imortalizeze momentele de divinitate ale cuiva, lucruri de care plagiatorilor nici nu le-a pasat in clipele respective, fiind mai usor sa foloseasca ce fac altii.

Vorbind despre formatia locala de muzica folk, “Doi si Jumatate”, asa numitul scriitor din Otelu Rosu isi ilustreaza cele cateva pagini pe care a reusit sa le scrie cu fotografii sterpelite de pe unde a aapucat, imagini si texte fara a mentiona nici macar o singura data sursele de unde provin materialele.

Aici se vede “talentul” unuia care dupa ce injura, ani de-a randul, are tupeul sa solicite bani de tipar tot la primarie si o sa le bat obrazul celor care ajuta la propagarea plagiatului, a subculturii in care ne scufundam de decenii.

Firesc, o sa intrebati ce a furat omul si am sa va spun ca ajutat de cineva a decupat un cadru dintr-un film al carui autor sunt pentru a-si ilustra fragmentul de istorie muzicala de pe Valea Bistrei publicat la o obscura editura, InfoRapArt, ce probabil nu are in dotare nimic altceva decat un calculator “la mana a doua” si un “Xerox” ruginit. Totusi, nu pot critica editurile pentru ca toate sunt societati comerciale si scopul lor primordial e sa faca bani, dar atunci cand un cotopist iti aduce un caiet, cateva poze si iti spune sa-i faci o carte, eu unul i-as spune ca arborii necesari pentru hartie sunt mult mai valorosi decat ce vrea el sa publice.

De aici provine imaginea plagiata de poetul in grai banatean din Otelu Rosu, captura de ecran din videoclip si macelarita ulterior de vreo cunostinta a acestuia, a scriitorului…

Facute cum a dat Dumnezeu, cartile “scriitorilor” otelari sunt in mare parte rezultatul unor vieti care au trecut inutil, insailari cu fragmente decupate de cine stie unde, altele care reproduc rezultatele sportive ale unor meciuri din vremuri demult apuse si care noua nu ne mai spun nimic. Sincer sa fiu, plagiatoriilor le este mai usor sa copieze decat sa participe la viata comunitatii, la un eveniment, ori nici n-au fost invitati pentru simplul fapt ca moralitatea lor lasa de dorit, dar aceasta este o alta poveste.

Cu contributia dezinteresata, probabil, a aceleiasi primarii de pe Valea Bistrei, aud ca se va publica si un studiu despre romanitatea geto-daca dupa ce unii au batut la pas dealurile dinprejurul orasului Otelu Rosu cu gandul sa identifice pe aici locurile unde s-au razboit inaintasii, bataliile de la Tapae si e bine ca n-au castigat dacii razboaiele de acum doua milenii, altfel n-am mai fi avut poeti locali care sa caute urmele “cetatii eterne” prin Banat!

Nu stiu cum se vor descurca scriitorii locali in lipsa fotografiilor de epoca, ce sa-i faci daca aia de la Kodak au aparut mai tarziu pe lume, dar n-ar fi dragut ca undeva pe Gai sau la Ciresa sa se decopere urmele unui amfiteatru, relicve de pe vremea romanilor cu stramosii nostri care ascultau poezii in grai banatean?

© Matei DONEA – 2 Mai 2021